Ambasadele vestice au finantat 140 000 de agenti ai schimbarii  

peKa1

Acum poate VETI INTELEGE MAI BINE: In 2012 MARK GITENSTEIN (ambasadorul SUA la Bucuresti) declara ca ambasade vestice AU FINANTAT 140 000 de „restarteri”, AGENTI AI SCHIMBARII activi pe internet

Iata un pasaj Mark Gitenstein, din 4 iulie 2012:

Oriunde merg in Romania, ma intalnesc cu tineri. Multi dintre ei fie au trait in strainatate si s-au intors pentru a-si lansa propriile firme, fie lucreaza pentru companii occidentale sau sunt activi pe internet.

Pe acesti tineri i-au implicat ambasadele SUA, Marii Britanii, Germaniei, Spaniei si Canadei intr-un program pe care l-am numit Restart Romania. Am creat un website si le-am cerut tuturor romanilor interesati sa propuna idei de utilizare a internetului in lupta impotriva coruptiei.
100.000 de romani au raspuns acelei chemari, oferind idei inteligente, pe care le-am finantat. Acesti cetateni reformatori folosesc internetul pentru a ataca ceea ce dumneavoastra numiti mentalitatea coruptiei.

Atunci cand Romanian American Fund a incercat aceeasi idee pentru reformarea sistemului educational, peste 40.000 de romani au raspuns apelului.
Acesti 140.000 de „restarteri”, cum ii numim noi, sunt agenti ai schimbarii care vor sustine aceste reforme si vor sprijini aceste institutii. Asa cum ne spunea Alexis de Tocqueville la cateva decenii de la Razboiul de Independenta, implicarea cetatenilor este sursa de energie vitala a institutiilor democratice.

PS. Imediat după ce mandatul său de ambasador la Bucureşti s-a încheiat, Gitenstein a fost ales în Consiliul de Administraţie al celui mai mare fond de investiţii din România, numit Fondul Proprietatea. Acest fond este administrat de compania americană Franklin Templeton, care este la rândul ei un fond de investiţii, deţinut de alte mari fonduri de investiţii. Gitenstein a fost propus în conducerea Fondului Proprietatea către fondul de investiţii City of London. Alături de Gitenstein în conducerea Fondului Proprietatea a fost ales şi Sorin Mândruţescu managerul pe România al importanţei companii americane Oracle. Mândruţescu a fost preşedintele AMCHAM- adică al Camerei de Comerţ Americane la Bucureşti şi este unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai fostului ambasador Gitenstein.

Mândruţescu a fost impus de către ambasada americană, de către Trilaterală şi FMI în conducerea mai multor companii de stat strategice printre care se numără şi CFR SA.

Revenind la activitatea prodigiosă de lobbyist a fostului ambasador Gitenstein din Statele Unite, acesta a reprezentat interesele industriei de armament şi a marilor companii din sectorul energetic, printre care şi Exxon Mobile cea care va exploata rezervele de gaz natural descoperite în Marea Neagră. Spre finalul carierei, Gitenstein a reprezentat cea mai importantă instituţie de drept privat din SUA, Camera de Comerţ a SUA- entitatea prin care marile corporaţii americane influenţează deciziile politice ale Congresului American în redactarea legilor privind comerţul. Nu întâmplător Fondul Proprietatea, a fost inventat, Fondul Proprietatea deţine pachete de acţiuni la toate companiile de stat din sectorul energetic: Petrom- OMV, Hidroelectrica, Transgaz, Romgaz şi Nuclearelectrica, dar şi la Regia Naţională a Sării- SALROM. Practic, Fondul Proprietatea are o capitalizare de peste 75 % din valoare pe afaceri din sectorul energetic. De tot acest sector se ocupa şi Mark Gitenstein. Fondul Proprietatea influenţează direct politică energetică a României…

Practic, piesele jocului complex de putere din România care are resorturi economice- nimic altceva din păcate- sunt toate la locul lor. România trebuie să cedeze marile exploatări de resurse naturale: cărbuni, aur, cupru, alte metale, gaze naturale şi petrol în favoarea unor corporaţii de preferat nord-americane. Ca şi în cazul cuprului, România va primi privilegiul să vândă la export minereul şi resursele, cu alte cuvinte ţara noastră nu mai are capacitatea de a procesa resursele naturale şi atunci le va exporta, asemenea ţărilor bananiere din Africa care îşi vând bogăţiile naturale. Ele vor fi procesate în alte ţări şi pentru că vor fi cumpărate ieftin vor alimenta noua industrie care s-a dezvoltat peste ocean.

Exxon Mobile e cu Standard Oil, adica tot cu Rockefeller:

John Davison Rockefeller ( 1839 – 1937 ) fondeaza in 1870 , impreuna cu fratele sau William Rockefeller ( 1841 – 1922 ) , mega colosul Standard Oil stramosul :

Standard Oil of New Jersey (SONJ) , redenumita Exxon acum parte a ExxonMobil , corporatie membra Council on Foreign Relations .

Standard Oil of New York , redenumita Mobil , acum parte a ExxonMobil.

Standard Oil of California , redenumita Chevron , corporatie membra Council on Foreign Relations .

Standard Oil of Indiana , redenumita Amoco , acum parte a BP , corporatie membra Council on Foreign Relations .

Standard Oil of Ohio sau Sohio , acum parte a BP.

Anglo-American Oil Co. , acum Esso UK.

South Penn Oil Co. , devenita Pennzoil acum parte Shell , corporatie membra Council on Foreign Relations .

In 1946, David Rockefeller devine singurul bancher al familiei ( Chase National Bank ) . Pe atunci presedinte era unchiul sau , Winthrop Aldrich, fiul gigantului Nelson W. Aldrich , si fratele mamei sale , Abby Aldrich. Banca devine Chase Manhattan Bank in 1955, acum denumita JPMorgan Chase .

Banca joaca astfel rolul de rivala a National City Bank of New York , devenita First National City Bank , acum Citibank, parte a Citigroup . In fapt , National City a avut o lunga asociere cu Rockefeller family . James Stillman Rockefeller si David au fost inscaunati la conducerea celor doi giganti in 1959 , respectiv 1960 . CURAT “ RIVALI “ .

Dar sa revenim la inceputul secolului si sa trecem in revista greii acelor vremuri :

Andrew Carnegie ( 1835 – 1919 ), magnatul Carnegie Steel Company , cumparata in 1901 de J. P. Morgan si transformata in colosul US Steel cu ramificatii pana in Europa centrala . Dupa tranzactie se retrage din afaceri . Fondatorul in 1910 al institutiilor care ii poarta numele .

J.P. Morgan

John Pierpont Morgan ( 1837 – 1913 ) , un adevarat gigant in banci – finante , industrie . La inceputul secolului al XX-lea, jurnalistii de inalta clasa, precum Lincoln Steffens si Ida Tarbell, observau pentru prima data faptul ca America nu mai era condusa de politicieni, ci de marii oameni de afaceri.

S-a nascut intr-o familie bogata – o familie de bancheri importanti – si si-a inceput cariera in business-ul tatalui sau, la varsta de 19 ani. Dupa Razboiul Civil, Morgan a inceput sa investeasca in caile ferate si curand conducea industria transporturilor. El nu construia noi drumuri, ci le consolida pe cele cu probleme financiare, proces denumit “morganizare”.
Programul sau era compatibil cu cele ale marilor corporatii, care doreau sa inlature competitia prin formarea trusturilor si monopolurilor. John D. Rockefeller a creat cel mai mare monopol – Standard Oil Company – care a adus ordine in industria petroliera, in care la momentul respectiv, predomina haosul. Cu exceptia lui Andrew Carnegie, nici un alt capitalist din tara, nu detinea atunci banii necesari pentru a forma astfel de trusturi uriase. Asa ca marii capitalisti ajungeau, in cele din urma, la J.P. Morgan si alti bancheri de pe Wall Street.

Acesta a fost inceputul marii crize corporative din New York. Capitalisti puternici, precum Philip Armour – “regele” industriei alimentare pe-atunci – si Collis Huntington – “regele” industriei transporturilor s-au mutat in New York in 1890 pentru a fi aproape de marile case de investitii, precum Morgan & Co., Lehman Brothers, si Kuhn & Loeb.
Pana in 1895, New York ajunsese sediul principal al corporatiilor din SUA. Aproape jumatate din milionarii americani locuiau in metropola New York. Morgan controla cartelul Wall Street, considerat in perioada respectiva (asa cum este si astazi) “cea mai mare putere financiara din istorie”.
La inceputul anilor 1900, in culmea puterii sale, Morgan domina 100 de corporatii cu active de peste 22 miliarde USD.

UN MILARD IN ACEEA VREME ECHIVALA CU APROXIMTIV 190 MILIARDE AZI . Deci vorbim de aproximativ 4200 de miliarde …

Printre ele se afla si prima corporatie care avea active de mai multe miliarde – U.S. Steel. Morgan a format acest imens trust al otelului in 1901, din fabricile pe care le achizitionase de la Carnegie .

A avut relatii stranse de afaceri cu Nelson W. Aldrich si familia Warburg .

Iata inca un exemplu de implicare a sa , pentru a intelege mai bine nivelul afacerilor la care se lucra :

General Electric Company , pe vremea cand avea sloganul “ noi aduce lucruri bune pentru viata “ , au fost principalii furnizori ai suportului tehnic pentru fabricarea bombelor atomice lansate asupra Japoniei .

Este cotata a sasea companie pe plan mondial si s-a format in 1892 prin unirea Edison General Electric Company si Thomson-Houston Electric Company printr-un aranjament al gigantului J. P. Morgan . Companie este membra a COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS ( CFR ).

Paul Warburg ( 1868 – 1932 ) impreuna cu fratii sai Max Warburg ( 1867 – 1946 ) si Felix Warburg ( 1871 – 1937 ) , toti bancheri , au fost propietarii M.M.Warburg & CO din Germania . Max a ramas pe batranul continent iar Paul si Felix au infiintat in SUA Kuhn, Loeb & Co. impreuna cu Jacob Schiff , la care se alatura si Otto Hermann Kahn ( 1867 – 1934 )

Paul Warburg a fost si presedinte al Bank of Manhattan . De asemenea primul director COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS (CFR) .

Max Warburg a fost si unul dintre industriasii IG Farben . Mega compania germana IG Farben a avut stranse si scandaloase legaturi de afaceri cu Bank of Manhattan condusa de Paul Warburg . Mai mult , fratele lui Paul Warburg , Max Warburg , unul dintre industriasii colosului german care a fost unul din pilonii de sustinere al efortului de razboi dar si fabricantul Zyklon B , a fost acuzat ca a finantat puterea. Felix Moritz Warburg s-a insurat cu Frieda Schiff , fiica lui Jacob Schiff .

In 1997 Dillon, Read & Co. se uneste cu S. G. Warburg & Co. , formandu-se Warburg Dillon Read , redenumita apoi UBS Warburg , acum parte a UBS AG .

James Warburg ( 1896-1969 , fiul lui Paul si consultant financiar al presedintelui Franklin D. Roosevelt ) declara în fata Senatului SUA pe 7 Feb. 1950:

“ Vom avea un Guvern Mondial, fie ca ne place, fie ca nu ne place. Singura întrebare este daca acest Guvern Mondial va fi adoptat prin cucerire sau prin accept. “

Nelson Aldrich

Nelson W. Aldrich ( 1841 – 1915 ) , politician si bancher . Relatii stranse de afaceri cu J. P. Morgan si Paul Warburg . Vizionarul Federal Reserve Act. Fiica sa , Abby Aldrich , este mama lui David Rockefeller .

Dupa aceasta enorma acumulare de capital , s-a trecut la crearea unui organism care sa controleze intregul sistem financiar bancar al SUA , anume :

Crearea FEDERAL RESERVE

In 1907 Jacob Schiff declara intr-un discurs la New York ca fara o banca centrala care sa aiba un control adecvat , tara va aluneca inspre cele mai severe crize din istorie .

Dupa criza artificiala din 1907 , “ rezolvata “ de J. P. Morgan, in 1908 congresul il insarcineaza pe Nelson W. Aldrich cu descoperirea cauzelor si cu cautarea solutiilor pentru prevenirea crizelor …

Acesta , dupa o vizita la greii din finante banci europeni ( Rothschilds si prietenii ) , in noiembrie 1910 la Jekyll Island Club , se intalneste cu Paul Warburg ( Kuhn, Loeb & Co. ) , Frank A. Vanderlip ( din partea National City Bank of New York ) , Henry P. Davison ( din partea companiilor J. P. Morgan ), Charles D. Norton ( din partea First National Bank of New York), Benjamin Strong ( reprezentant J. P. Morgan ) , in cel mai mare secret posibil , si pun bazele Federal Reserve , in conformitate cu intelegerea prealabila Aldrich , Warburg , JP Morgan , Rockefeller . Secretul era necesar deoarece opinia publica nu ar fi acceptat o “ banca nationala “ creata de banci private . De abia in 1913 este recunoscuta oficial de catre Woodrow Wilson , influentat fiind de Bernard Mannes Baruch .

Presedintii SUA n-au fost nici atunci lasati de capul lor si au avut sfatuitori si supraveghetori . Sa vedem cine a fost acest Bernard Mannes Baruch ( 1870 – 1965 ) . Dupa ce si-a parasit afacerile a devenit eminenta cenusie sfatuitoare a presedintilor Woodrow Wilson si Franklin D. Roosevelt pe probleme economice ( aparea in momentele importante generate de implicarile SUA in cele doua razboaie mondiale ) .

In timpul primului razboi mondial a fost presedinte War Industries Board , jucand un rol principal in efortul industrial de razboi avantajand enorm US Steel . L-a secondat pe Woodrow Wilson la Versailles Peace Conference. ( ATENTIE , nici nu se treminase razboiul si se faceau deja planurile Societatii Natiunilor )

Membru Brain Trust . In timpul celui de al doilea razboi mondial , a fost consultant economic al presedintelui Franklin D. Roosevelt .

https://saccsiv.wordpress.com/2008/12/19/familia-rockefeller-noua-ordine-mondiala-si-guvernul-mondial-partea-1/

Un discurs care nu a atras atenția nimănui la vremea cînd a fost rostit și care, atunci cînd ar fi avut mai mare valoare explicativă căzuse deja în uitare, a fostcel rostit de ambasadorul american Mark Gitenstein de ziua SUA, în iulie 2012.

Un discurs absolut senzațional, care explică esența așa-zisului fenomen TFL-ist: cum s-a născut el, cine l-a pus la cale și din ce bani a fost și e susținut.

Nu o spunem noi, ci a spus-o Gitenstein.

Și ce a spus el, concret?

A spus că România are nevoie de instituții puternice, care să lupte mai ales contra corupției. Iar acele instituții, ca să fie puternice, trebuie să fie sprijinite de cetățeni.

Iar acei cetățeni, ca să se implice, trebuie să fie sprijiniți financiar.

Iar acel sprijin financiar a venit din afara țării, de la un grup de mari state, respectiv SUA, Marea Britanie, Germania, Spania și Canada, operațiune purtînd numele de Restart România.

Cîți cetățeni au primit bani de la acest grup financiar de mare calibru pentru a se implica în sprijinirea unor instituții ale statului?

Răspuns: 140.000.

Ați citit bine: 140.000 de români au primit, după 2012, finanțare prin intermediul unui program susținut de cîteva mari țări occidentale cu interese în România.

Cine sunt cei care fac parte din acest grup atent selectat, potrivit ambasadorului SUA?

Sunt tineri care lucrează în multinaționale, care au umblat prin străinătate și au revenit în țară ca să-și deschidă firme și tineri preocupați de internet.

Adică exact profilul tefelistului din ultimii ani, așa cum s-a conturat el de la sine, am putea spune.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s