Înșelarea publicului și preludiul războiului mondial

tv-head-propaganda-1-e1523157160527

de Colin Todhunter

Acest articol a fost publicat pe Global Research în 2 aprilie 2018, deci înainte de atacul din Siria…

NATO a bombardat un drum în Libia pentru a-și ajuta forțele de proximitate pe terenul lui Gaddafi. Zeci de mii de oameni și-au pierdut viața și structura și infrastructura socială a țării se află acum în ruine. Gaddafi a fost ucis și planurile sale de a proclama independența africană și de a submina hegemonia Occidentului (nu în ultimul rând a Franței) pe continent, au fost depășite.

În Siria, SUA, Turcia, Franța, Marea Britanie, Arabia Saudită și Quatar au ajutat la înarmarea militanților. Articolul The Daily Telegraph „Un transport aerian masiv de arme al SUA și al Europei către rebelii sirieni prin Zagreb” din martie 2013, raporta că 3.000 de tone de arme din fosta Yugoslavie au fost trimise în 75 de avioane rebelilor sirieni, de pe aeroportul din Zagreb.

În martie 2013, articolul din New York Times „Transportul aerian către rebelii sirieni s-a mărit cu ajutorul CIA” a susținut că guvernele arabe și Turcia au crescut brusc ajutorul militar către luptătorii opoziției siriene. Acest ajutor includea mai mult de 160 de transporturi militare cargo.

Vândut sub noțiunea unei revolte democratice spontane împotriva unui lider politic dictatorial, conflictul din Siria este ceva mai mult decât un război pentru capital, imperiu și energie. Vestul și aliații săi au contribuit la organizarea războiului, după cum detaliază Tim Anderson în cartea sa Războiul murdar din Siria. În ultimii aproximativ 15 ani, politicienii și presa au manipulat opinia publică pentru ca publicul occidental obosit de războaie să le sprijine pe cele în derulare sub motivul protecției civililor sau al unui război fals împotriva terorii. Ei născocesc o poveste despre asigurarea drepturilor femeilor sau un război împotriva terorii în Afganistan, pentru înlăturarea tiraniilor de la putere în Irak, Libia sau Siria, sau pentru a proteja viața oamenilor, în timp ce continuă să atace sau să ajute la destabilizarea țărilor, rezultând pierderea a sute de mii de vieți omenești.

Limbajul emoțional menit să insufle teama asupra posibilelor atacuri teroriste din Europa sau mituri despre intervențiile în scop umanitar sunt folosite ca pretexte pentru a purta războaie imperialiste în țări bogate în minerale și în regiuni importante strategic.

O parte a bătăliei pentru inima și mintea publicului este de a ține publicul confuz. El trebuie convins să privească aceste războaie și conflicte ca pe un șir de evenimente fără legătură între ele și nu ca pe niște mașinării planificate ale vreunei puteri.

Dezinformarea continuă despre agresiunea Rusiei este parte a strategiei. În fond, Rusia (și China) este ținta reală și din ce în ce mai iminentă. Moscova a stat în calea planurilor Occidentului în Siria și împreună cu China, Rusia a subminat puterea dolarului în comerțul internațional, pilonul puterii Statelor Unite.

Țările din Vest se îndreaptă către un război cu Rusia, dar relativ puțini din rândul publicului par să știe sau chiar să le pese. Mulți ignoră măcelul care a avut loc asupra popoarelor cu ajutorul taxelor și a guvernelor acestora în regiuni îndepărtate. Cu John Bolton, un neoconservator războinic și nesăbuit acum făcând parte din administrația Trump, se pare că ne năpustim spre marele război mai repede decât ne așteptam inițial.

Majoritatea oamenilor sunt într-o fericită ignoranță privind așa-zisele psy-ops (operațiuni psihologice) îndreptate asupra lor prin intermediul corporațiilor media. Date fiind ultimele evenimente din Marea Britanie și amplificarea retoricii anti Rusia, dacă oamenii obișnuiți din public gândesc că, în fond, interesele lor sunt importante pentru Theresa May sau Boris Johnson, ar trebui să se mai gândească. Marile corporații transnaționale de pe Wall Street sau din Londra sunt cele care trasează agenda politică anglo-americană, deseori prin Institutul Brookings, Consiliul pentru Relații Externe, International Crisis Group, Chatham House etc.

Proprietarii acestor companii, clasa capitalistă, au desființat milioane de locuri de muncă precum și obligațiile lor fiscale personale și ale companiilor pentru a-și crește profiturile și au falimentat economii. Vedem rezultatul în ceea ce privește austeritatea, neputința, privatizarea, liberalizarea, controlul bancar al economiilor, controlul corporațiilor asupra alimentelor și semințelor, limitarea libertăților civile, creșterea supravegherii în masă și războaie pentru acapararea resurselor naturale și asigurarea hegemoniei dolarului SUA. Acestea sunt interesele pe care politicienii le deservesc.

Ceea ce contează pentru această clasă este capacitatea de a maximiza profitul prin schimbarea capitalului din întreaga lume, fie prin contracte de liber schimb distorsionate care deschid calea jafului, fie prin coerciție sau militarism care aproape le distruge. Dacă este vorba despre violența structurală a politicilor economice neoliberale sau a violenței militare actuale, bunăstarea oamenilor obișnuiți din întreaga lume nu contează.

Într-o sete de petrol impusă, într-un război condus de un sistem de capitalism globalizat și de supra-consum care este total inutil și lasă planeta fără resurse, concluzia este că oamenii obișnuiți – indiferent că sunt muncitori în Vest, fermieri în India sau civili deportați în masă din zonele de război ca Siria – trebuie să fie manevrați după voia capitalului occidental.

Nu ar trebui să ne lăsăm prostiți de manifestările de moralitate făcute în media despre bine și rău, menite să creeze frică, indignare și sprijin pentru mai mult militarism și pentru războaiele pentru acapararea resurselor. Manipularea opiniei publice este o industrie de multe milioane de dolari.

De exemplu, colectarea în masă a datelor de Facebook de către Cambridge Analytica pentru a manipula rezultatele alegerilor din SUA și ale campaniei Brexit.
Potrivit jurnalistului Liam O’Hare, societatea-mamă Strategic Communication Laboratories (SCL) a efectuat programe pentru „schimbări comportamentale” în peste 60 de țări, iar printre clienții săi se numără Ministerul Britanic al Apărării, Departamentul de Stat al SUA și NATO. Potrivit lui O’Hare, utilizarea mass-media pentru a păcăli publicul este unul dintre punctele cheie de vânzare ale SCL.

Printre activitățile desfășurate în Europa au fost și campanii având ca țintă Rusia. Compania a „verificat link-uri” cu politica anglo-americană și cu interesele militare. În Marea Britanie, interesele Partidului Conservator de la guvernare și ale jucătorilor din sfera intelligence-ului militar sunt realizate împreună prin intermediul SCL: consiliului de administrație include o serie de lorzi, donatori, foști ofițeri ai armatei britanice, furnizori din domeniul apărării.

O’Hare spune că este clar că toate activitățile SCL sunt legate în mod inextricabil de filiala Cambridge Analytica. El afirmă:
„Înșelăciunea și corupția internațională este numele jocului pentru SCL. În sfârșit avem cea mai concretă dovadă a actorilor din umbră care folosesc trucuri murdare pentru a aranja alegeri. Dar acești operatori nu operează din Moscova… sunt britanici, educați la Eton, cu sediul în Londra și având legături apropiate cu guvernul Majestății sale.”

Deci, ce trebuie să facem față de propaganda actuală anti Rusia la care suntem martori, legată de incidentul otrăvirii cu un agent nervos a fostului spion rus Skripal în Salisbury și incapacitatea guvernului britanic de a dovedi vinovăția Rusiei? Acuzațiile neîncetate ale Theresei May și ale lui Boris Johnson repetate în mass-media din Vest indică faptul că manipularea percepției publice este totul, iar faptele contează mai puțin. Este alarmant având în vedere ce este în joc: escaladarea unui conflict între Vest și o mare putere nucleară.

Bine ați venit în lumea înșelăciunii à la Edward Bernays și Josef Goebbels.

Comentatorul social american Walter Lippmann a spus odată că „oameni responsabili” iau deciziile și ei trebuie apărați de „gloata rătăcită” – publicul. El a adăugat că publicul ar trebui să fie calm, supus, distras de la ceea ce se petrece în realitate. Strigând slogane patriotice și temându-se pentru viețile lor, ar trebui să-i venereze pe liderii lor, care-i salvează de la distrugere.
Deși politica liderilor occidentali este de a manipula, subjuga și distrage publicul într-un stil cu adevărat Lippmannescian, ei nu salvează pe nimeni de la nimic: acțiunile lor nesăbuite îndreptate împotriva Rusiei ar putea duce către un război care ar șterge orice urmă de viață de pe planetă.

Reclame

Ambasadele vestice au finantat 140 000 de agenti ai schimbarii  

peKa1

Acum poate VETI INTELEGE MAI BINE: In 2012 MARK GITENSTEIN (ambasadorul SUA la Bucuresti) declara ca ambasade vestice AU FINANTAT 140 000 de „restarteri”, AGENTI AI SCHIMBARII activi pe internet

Iata un pasaj Mark Gitenstein, din 4 iulie 2012:

Oriunde merg in Romania, ma intalnesc cu tineri. Multi dintre ei fie au trait in strainatate si s-au intors pentru a-si lansa propriile firme, fie lucreaza pentru companii occidentale sau sunt activi pe internet.

Pe acesti tineri i-au implicat ambasadele SUA, Marii Britanii, Germaniei, Spaniei si Canadei intr-un program pe care l-am numit Restart Romania. Am creat un website si le-am cerut tuturor romanilor interesati sa propuna idei de utilizare a internetului in lupta impotriva coruptiei.
100.000 de romani au raspuns acelei chemari, oferind idei inteligente, pe care le-am finantat. Acesti cetateni reformatori folosesc internetul pentru a ataca ceea ce dumneavoastra numiti mentalitatea coruptiei.

Atunci cand Romanian American Fund a incercat aceeasi idee pentru reformarea sistemului educational, peste 40.000 de romani au raspuns apelului.
Acesti 140.000 de „restarteri”, cum ii numim noi, sunt agenti ai schimbarii care vor sustine aceste reforme si vor sprijini aceste institutii. Asa cum ne spunea Alexis de Tocqueville la cateva decenii de la Razboiul de Independenta, implicarea cetatenilor este sursa de energie vitala a institutiilor democratice.

PS. Imediat după ce mandatul său de ambasador la Bucureşti s-a încheiat, Gitenstein a fost ales în Consiliul de Administraţie al celui mai mare fond de investiţii din România, numit Fondul Proprietatea. Acest fond este administrat de compania americană Franklin Templeton, care este la rândul ei un fond de investiţii, deţinut de alte mari fonduri de investiţii. Gitenstein a fost propus în conducerea Fondului Proprietatea către fondul de investiţii City of London. Alături de Gitenstein în conducerea Fondului Proprietatea a fost ales şi Sorin Mândruţescu managerul pe România al importanţei companii americane Oracle. Mândruţescu a fost preşedintele AMCHAM- adică al Camerei de Comerţ Americane la Bucureşti şi este unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai fostului ambasador Gitenstein.

Mândruţescu a fost impus de către ambasada americană, de către Trilaterală şi FMI în conducerea mai multor companii de stat strategice printre care se numără şi CFR SA.

Revenind la activitatea prodigiosă de lobbyist a fostului ambasador Gitenstein din Statele Unite, acesta a reprezentat interesele industriei de armament şi a marilor companii din sectorul energetic, printre care şi Exxon Mobile cea care va exploata rezervele de gaz natural descoperite în Marea Neagră. Spre finalul carierei, Gitenstein a reprezentat cea mai importantă instituţie de drept privat din SUA, Camera de Comerţ a SUA- entitatea prin care marile corporaţii americane influenţează deciziile politice ale Congresului American în redactarea legilor privind comerţul. Nu întâmplător Fondul Proprietatea, a fost inventat, Fondul Proprietatea deţine pachete de acţiuni la toate companiile de stat din sectorul energetic: Petrom- OMV, Hidroelectrica, Transgaz, Romgaz şi Nuclearelectrica, dar şi la Regia Naţională a Sării- SALROM. Practic, Fondul Proprietatea are o capitalizare de peste 75 % din valoare pe afaceri din sectorul energetic. De tot acest sector se ocupa şi Mark Gitenstein. Fondul Proprietatea influenţează direct politică energetică a României…

Practic, piesele jocului complex de putere din România care are resorturi economice- nimic altceva din păcate- sunt toate la locul lor. România trebuie să cedeze marile exploatări de resurse naturale: cărbuni, aur, cupru, alte metale, gaze naturale şi petrol în favoarea unor corporaţii de preferat nord-americane. Ca şi în cazul cuprului, România va primi privilegiul să vândă la export minereul şi resursele, cu alte cuvinte ţara noastră nu mai are capacitatea de a procesa resursele naturale şi atunci le va exporta, asemenea ţărilor bananiere din Africa care îşi vând bogăţiile naturale. Ele vor fi procesate în alte ţări şi pentru că vor fi cumpărate ieftin vor alimenta noua industrie care s-a dezvoltat peste ocean.

Exxon Mobile e cu Standard Oil, adica tot cu Rockefeller:

John Davison Rockefeller ( 1839 – 1937 ) fondeaza in 1870 , impreuna cu fratele sau William Rockefeller ( 1841 – 1922 ) , mega colosul Standard Oil stramosul :

Standard Oil of New Jersey (SONJ) , redenumita Exxon acum parte a ExxonMobil , corporatie membra Council on Foreign Relations .

Standard Oil of New York , redenumita Mobil , acum parte a ExxonMobil.

Standard Oil of California , redenumita Chevron , corporatie membra Council on Foreign Relations .

Standard Oil of Indiana , redenumita Amoco , acum parte a BP , corporatie membra Council on Foreign Relations .

Standard Oil of Ohio sau Sohio , acum parte a BP.

Anglo-American Oil Co. , acum Esso UK.

South Penn Oil Co. , devenita Pennzoil acum parte Shell , corporatie membra Council on Foreign Relations .

In 1946, David Rockefeller devine singurul bancher al familiei ( Chase National Bank ) . Pe atunci presedinte era unchiul sau , Winthrop Aldrich, fiul gigantului Nelson W. Aldrich , si fratele mamei sale , Abby Aldrich. Banca devine Chase Manhattan Bank in 1955, acum denumita JPMorgan Chase .

Banca joaca astfel rolul de rivala a National City Bank of New York , devenita First National City Bank , acum Citibank, parte a Citigroup . In fapt , National City a avut o lunga asociere cu Rockefeller family . James Stillman Rockefeller si David au fost inscaunati la conducerea celor doi giganti in 1959 , respectiv 1960 . CURAT “ RIVALI “ .

Dar sa revenim la inceputul secolului si sa trecem in revista greii acelor vremuri :

Andrew Carnegie ( 1835 – 1919 ), magnatul Carnegie Steel Company , cumparata in 1901 de J. P. Morgan si transformata in colosul US Steel cu ramificatii pana in Europa centrala . Dupa tranzactie se retrage din afaceri . Fondatorul in 1910 al institutiilor care ii poarta numele .

J.P. Morgan

John Pierpont Morgan ( 1837 – 1913 ) , un adevarat gigant in banci – finante , industrie . La inceputul secolului al XX-lea, jurnalistii de inalta clasa, precum Lincoln Steffens si Ida Tarbell, observau pentru prima data faptul ca America nu mai era condusa de politicieni, ci de marii oameni de afaceri.

S-a nascut intr-o familie bogata – o familie de bancheri importanti – si si-a inceput cariera in business-ul tatalui sau, la varsta de 19 ani. Dupa Razboiul Civil, Morgan a inceput sa investeasca in caile ferate si curand conducea industria transporturilor. El nu construia noi drumuri, ci le consolida pe cele cu probleme financiare, proces denumit “morganizare”.
Programul sau era compatibil cu cele ale marilor corporatii, care doreau sa inlature competitia prin formarea trusturilor si monopolurilor. John D. Rockefeller a creat cel mai mare monopol – Standard Oil Company – care a adus ordine in industria petroliera, in care la momentul respectiv, predomina haosul. Cu exceptia lui Andrew Carnegie, nici un alt capitalist din tara, nu detinea atunci banii necesari pentru a forma astfel de trusturi uriase. Asa ca marii capitalisti ajungeau, in cele din urma, la J.P. Morgan si alti bancheri de pe Wall Street.

Acesta a fost inceputul marii crize corporative din New York. Capitalisti puternici, precum Philip Armour – “regele” industriei alimentare pe-atunci – si Collis Huntington – “regele” industriei transporturilor s-au mutat in New York in 1890 pentru a fi aproape de marile case de investitii, precum Morgan & Co., Lehman Brothers, si Kuhn & Loeb.
Pana in 1895, New York ajunsese sediul principal al corporatiilor din SUA. Aproape jumatate din milionarii americani locuiau in metropola New York. Morgan controla cartelul Wall Street, considerat in perioada respectiva (asa cum este si astazi) “cea mai mare putere financiara din istorie”.
La inceputul anilor 1900, in culmea puterii sale, Morgan domina 100 de corporatii cu active de peste 22 miliarde USD.

UN MILARD IN ACEEA VREME ECHIVALA CU APROXIMTIV 190 MILIARDE AZI . Deci vorbim de aproximativ 4200 de miliarde …

Printre ele se afla si prima corporatie care avea active de mai multe miliarde – U.S. Steel. Morgan a format acest imens trust al otelului in 1901, din fabricile pe care le achizitionase de la Carnegie .

A avut relatii stranse de afaceri cu Nelson W. Aldrich si familia Warburg .

Iata inca un exemplu de implicare a sa , pentru a intelege mai bine nivelul afacerilor la care se lucra :

General Electric Company , pe vremea cand avea sloganul “ noi aduce lucruri bune pentru viata “ , au fost principalii furnizori ai suportului tehnic pentru fabricarea bombelor atomice lansate asupra Japoniei .

Este cotata a sasea companie pe plan mondial si s-a format in 1892 prin unirea Edison General Electric Company si Thomson-Houston Electric Company printr-un aranjament al gigantului J. P. Morgan . Companie este membra a COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS ( CFR ).

Paul Warburg ( 1868 – 1932 ) impreuna cu fratii sai Max Warburg ( 1867 – 1946 ) si Felix Warburg ( 1871 – 1937 ) , toti bancheri , au fost propietarii M.M.Warburg & CO din Germania . Max a ramas pe batranul continent iar Paul si Felix au infiintat in SUA Kuhn, Loeb & Co. impreuna cu Jacob Schiff , la care se alatura si Otto Hermann Kahn ( 1867 – 1934 )

Paul Warburg a fost si presedinte al Bank of Manhattan . De asemenea primul director COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS (CFR) .

Max Warburg a fost si unul dintre industriasii IG Farben . Mega compania germana IG Farben a avut stranse si scandaloase legaturi de afaceri cu Bank of Manhattan condusa de Paul Warburg . Mai mult , fratele lui Paul Warburg , Max Warburg , unul dintre industriasii colosului german care a fost unul din pilonii de sustinere al efortului de razboi dar si fabricantul Zyklon B , a fost acuzat ca a finantat puterea. Felix Moritz Warburg s-a insurat cu Frieda Schiff , fiica lui Jacob Schiff .

In 1997 Dillon, Read & Co. se uneste cu S. G. Warburg & Co. , formandu-se Warburg Dillon Read , redenumita apoi UBS Warburg , acum parte a UBS AG .

James Warburg ( 1896-1969 , fiul lui Paul si consultant financiar al presedintelui Franklin D. Roosevelt ) declara în fata Senatului SUA pe 7 Feb. 1950:

“ Vom avea un Guvern Mondial, fie ca ne place, fie ca nu ne place. Singura întrebare este daca acest Guvern Mondial va fi adoptat prin cucerire sau prin accept. “

Nelson Aldrich

Nelson W. Aldrich ( 1841 – 1915 ) , politician si bancher . Relatii stranse de afaceri cu J. P. Morgan si Paul Warburg . Vizionarul Federal Reserve Act. Fiica sa , Abby Aldrich , este mama lui David Rockefeller .

Dupa aceasta enorma acumulare de capital , s-a trecut la crearea unui organism care sa controleze intregul sistem financiar bancar al SUA , anume :

Crearea FEDERAL RESERVE

In 1907 Jacob Schiff declara intr-un discurs la New York ca fara o banca centrala care sa aiba un control adecvat , tara va aluneca inspre cele mai severe crize din istorie .

Dupa criza artificiala din 1907 , “ rezolvata “ de J. P. Morgan, in 1908 congresul il insarcineaza pe Nelson W. Aldrich cu descoperirea cauzelor si cu cautarea solutiilor pentru prevenirea crizelor …

Acesta , dupa o vizita la greii din finante banci europeni ( Rothschilds si prietenii ) , in noiembrie 1910 la Jekyll Island Club , se intalneste cu Paul Warburg ( Kuhn, Loeb & Co. ) , Frank A. Vanderlip ( din partea National City Bank of New York ) , Henry P. Davison ( din partea companiilor J. P. Morgan ), Charles D. Norton ( din partea First National Bank of New York), Benjamin Strong ( reprezentant J. P. Morgan ) , in cel mai mare secret posibil , si pun bazele Federal Reserve , in conformitate cu intelegerea prealabila Aldrich , Warburg , JP Morgan , Rockefeller . Secretul era necesar deoarece opinia publica nu ar fi acceptat o “ banca nationala “ creata de banci private . De abia in 1913 este recunoscuta oficial de catre Woodrow Wilson , influentat fiind de Bernard Mannes Baruch .

Presedintii SUA n-au fost nici atunci lasati de capul lor si au avut sfatuitori si supraveghetori . Sa vedem cine a fost acest Bernard Mannes Baruch ( 1870 – 1965 ) . Dupa ce si-a parasit afacerile a devenit eminenta cenusie sfatuitoare a presedintilor Woodrow Wilson si Franklin D. Roosevelt pe probleme economice ( aparea in momentele importante generate de implicarile SUA in cele doua razboaie mondiale ) .

In timpul primului razboi mondial a fost presedinte War Industries Board , jucand un rol principal in efortul industrial de razboi avantajand enorm US Steel . L-a secondat pe Woodrow Wilson la Versailles Peace Conference. ( ATENTIE , nici nu se treminase razboiul si se faceau deja planurile Societatii Natiunilor )

Membru Brain Trust . In timpul celui de al doilea razboi mondial , a fost consultant economic al presedintelui Franklin D. Roosevelt .

https://saccsiv.wordpress.com/2008/12/19/familia-rockefeller-noua-ordine-mondiala-si-guvernul-mondial-partea-1/

Un discurs care nu a atras atenția nimănui la vremea cînd a fost rostit și care, atunci cînd ar fi avut mai mare valoare explicativă căzuse deja în uitare, a fostcel rostit de ambasadorul american Mark Gitenstein de ziua SUA, în iulie 2012.

Un discurs absolut senzațional, care explică esența așa-zisului fenomen TFL-ist: cum s-a născut el, cine l-a pus la cale și din ce bani a fost și e susținut.

Nu o spunem noi, ci a spus-o Gitenstein.

Și ce a spus el, concret?

A spus că România are nevoie de instituții puternice, care să lupte mai ales contra corupției. Iar acele instituții, ca să fie puternice, trebuie să fie sprijinite de cetățeni.

Iar acei cetățeni, ca să se implice, trebuie să fie sprijiniți financiar.

Iar acel sprijin financiar a venit din afara țării, de la un grup de mari state, respectiv SUA, Marea Britanie, Germania, Spania și Canada, operațiune purtînd numele de Restart România.

Cîți cetățeni au primit bani de la acest grup financiar de mare calibru pentru a se implica în sprijinirea unor instituții ale statului?

Răspuns: 140.000.

Ați citit bine: 140.000 de români au primit, după 2012, finanțare prin intermediul unui program susținut de cîteva mari țări occidentale cu interese în România.

Cine sunt cei care fac parte din acest grup atent selectat, potrivit ambasadorului SUA?

Sunt tineri care lucrează în multinaționale, care au umblat prin străinătate și au revenit în țară ca să-și deschidă firme și tineri preocupați de internet.

Adică exact profilul tefelistului din ultimii ani, așa cum s-a conturat el de la sine, am putea spune.

Secretele industriei carnii: chimicalele din salamuri

maxresdefault

Aceste alimente nu pot fi digerate de tubul digestiv, decat in zece ani. Efectul imediat este aparitia gastritelor si a ulcerelor, dar si a celei mai urate forme de cancer – cel colonorectal.

Aditivii sintetici din semipreparatele din carne raman in organism chiar si zece ani, pentru ca tubul digestiv nu le poate digera.

Slanina multa si injectii cu apa

In unitatile de productie mari si in abatoarele tehnologizate sacrificarile de animale sunt rare. Dupa transare, 80% din carne se foloseste pentru specialitati, iar restul intra in productia salamurilor, a carnatilor, parizerului si a crenvurstilor.
Cantitatile sunt ajustate cu multa slanina tare, dar si cu soia sau alte grasimi hidrogenate. Malaxarea se face intr-un recipient mare de metal, in care se pun la tocat carnea, apoi slanina si soriciul. Din saci de rafie se adauga faina de soia, si, potrivit fiecarui retetar, se adauga aditivi sintetici si coloranti. Omogenizarea se face in cateva minute, iar pasta prinde gust si aspect de carne. Ambalarea se face in membrane de plastic, care, uneori, ajung sa coste mai mult decat compozitia produsului.

De cealalta parte, produsele “premium”, ca pastrama, muschiul sau cotletul, sunt injectate cu saramura si fosfati, compusii care retin cea mai multa apa. Injectarea se face cu o masina speciala cu ac, iar vidarea mascheaza ca produsul e umplut cu apa. Saramura, care trage foarte mult din greutatea produsului, are ca efecte secundare hipertensiunea arteriala si diabetul. E-urile sunt importate si, in cele mai multe cazuri, condimentele precum ceapa sau usturoiul sunt prafuri obtiunite prin deshidratare.

Departe de “mancatul sanatos”

Copiii n-ar trebui sa consume niciun gram. De aceea, publicitatea este agresiva pe segmentul celor mici. Producatorii se feresc sa dezvaluie cantitatile adevarate de carne dintr-un produs. Dintr-o lista de aproximativ 20 de ingrediente, doar unul singur este carne. Restul sunt fosfati, nitriti, nitrati, arome sintetice si coloranti, multa sare si multa apa.

Etichetele fara valoare

Glutamatul monosodic da un gust foarte bun. Stimuleaza pofta si te face sa mananci incontinuu. Efectul nu-i imediat, dar mancand si mancand, duce la obezitate.

96569576

Din lista lunga de compusi chimici alimentari, colorantii sunt bombe pentru organism. “Rosul carmin se extrage dintr-o insecta. In procesul chimic de extractie, se foloseste aluminiul. Consumul distruge celulele nervoase si riscul cel mai mare il reprezinta Alzhaimerul”.

Bolile care ne urmaresc

Fosfatii din mezeluri impiedica fixarea calciului in oase. Afecteaza cresterea copiilor, iar in 20 de ani, femeile vor suferi de osteoporoza. Barbatii vor scadea la batranete mai repede in inaltime si, in multe cazuri, vor fi obezi. Semipreparatele mai contin gume de omogenizare, care, pe langa faptul ca retin apa, au rolul de a omogeniza.

Aditivi: stabilizatori: (polifosfat de potasiu, caragenan), antioxidant (acid ascorbic), potentiator de gust, glutamat monosodic (aditiv care provoaca apetit mare si dependenta), zaharuri – dextroza, lactoza, colorant natural: carmin, conservant – nitrit de sodiu si nitrat de potasiu.

Mai multe in acest articol

Otrăvirea populației prin alimente. Alimentele din supermarket, pline de produşi chimici!

shopping_69424700

Alimentele prelucrate industrial cu aditivi alimentari sunt cancerigene. Pe primul loc între factorii care cauzează cancerul, se află hrana procesată industrial.

Tutunul se situează pe locul doi. Ar trebui oare ca de acum înainte să se menţioneze pe toate cutiile de conserve ,,A mânca înseamnă moarte”, ,,A mânca înseamnă cancer”, aşa cum scrie pe pachetele de ţigări?

Tutunul este cancerigen în primul rând datorită tratamentelor chimice, unele mai aberante decât altele. Dacă să fumezi înseamnă moarte sigură, să mânânci alimente procesate industrial înseamnă moarte şi mai sigură.

Oricât de uimitor ar putea să pară, dacă analizăm tratamentul chimic aplicat alimentelor, începem să înţelegem de ce tutunul a trecut pe locul doi în lista factorilor care duc la apariţia cancerului.

Laptele industrial

Produs rezultat în urma creşerii animalelor într-un mediu de tip industrial, unde vacile primesc o alimentaţie bogată în produse chimice: antibiotice precum flavofosfolipolul (E712) sau monensinsodiumul ( E714), antioxidanţi ca ascorbatul de sodiu (E 301), alfatocoferolul de sinteză (E307), buthilhidroxitoluenul (E321) sau ethoxiquina (E324), emulsifianţi ca algitatul de propyleneglycol (E405) sau polietilen glicolul ( E496), conservanţi ca acidul tartric (E334), acidul propionic (E 280) şi derivaţii ai săi ( E281 şi E284), compuşi azotaţi chimici precum ureea (E801) sau diuredoisobutanul (E803), agenţi de legătură ca stearatul de sodiu, coloranţi ca E131 sau E142 şi, în cele din urmă, stimulatori pentru poftă de mâncare, cum este glutamatul de sodiu pentru ca vacile să poată să mănânce toate acestea.

Adăugaţi la toate acestea vaccinarea intempestivă a vacilor şi stresul biologic al animalului crescut în acest mod…

Uleiurile industriale

Sunt extrase cu ajutorul solvenţilor ca acetona, apoi rafinate prin acţiunea acidului sulfuric, spălate la cald, neutralizate prin baie de sodă, decolorate cu bioxid de potasiu şi parfumate la 160 grade C cu clorură de zinc. În final sunt încă o dată colorate cu curcumină.

Cireşele industriale
De-a lungul anului, cireşilor li se aplică între zece şi paisprezece tratamente cu pesticide. În conservare, cireşele sunt decolorate cu anhidrid sulfuros şi, pentru a avea o culoare uniformă, se foloseşte acid carminic sau erythrocin. Sunt cufundate apoi într-o soluţie ce conţine sulfat de aluminiu; la scoatere li se adaugă conservant, sorbatul de potasiu (E202) şi în final se adaugă zahărul din sfeclă roşie care, ca şi grânele, şi-a primit doza de îngrăşăminte şi pesticide.

Zahărul a fost extras în prezenţa varului şi a anhidridului sulfuros, apoi decolorat cu sulfat de sodiu, rafinat cu norit şi alcool isopropylic. În final este azurat cu albastru antrachinonic.

La toate acestea trebuie să mai adăugăm iradierea la care sunt supuse numeroase alimente: picioruşele de broască la raze gama, aripile de pui la cobalt 60, căpşunile şi caisele la cesium 137 (cobaltul 60 şi cesium 137 sunt amândouă elemente radioactive).

Farfuriile noastre sunt aşadar pline de produşi chimici, alimentele sunt adesea iradiate, totul se scaldă în câmpuri electromagnetice nocive născute din modernismul menajer. Pentru a perfecţiona normele sanitare, a răspunde regulilor de marketing, a calibra, a conserva alimentele şi pentru propriul nostru ,,confort”, pur şi simplu am făcut ca apa, aerul, solul şi tot ceea ce consumăm să devină insalubre. Trăiască progresul capitalist!

pui-productie-web

Nu este „corect politic” să spui despre otrăvirea populației prin alimente, imediat sar trompetele sistemului să spună că este „fake news”.

Te fereşti să mănânci carne de porc, pentru că ştii că nu e bună pentru colesterol. Ţi se recomandă puiul, că e mai sănătos. Dar puiul, pentru a creşte pe repede-nainte, să fie bun de sacrificat după 40 de zile (ceea ce în bătătura ţăranului se întâmplă în câteva luni), e îndopat cu hormoni şi cu tot felul de chimicale.

Dai copilului să mănânce piept de pui, că e slab şi bun, dar, din cauza hormonilor estrogeni, fetiţelor le apare menstruaţia cu câţiva ani mai devreme şi sunt expuse riscului de cancer uterin, iar băieţii se confruntă cu riscul de cancer mamar.

Te gândeşti că mai sănătoasă e, totuşi, carnea de peşte. Numai că peştii mari (ton, cod) reţin metalele grele (plumb, mercur, cadmiu etc.), provenite de la poluare, iar acestea, ajunse în corpul nostru, se acumulează în rinichi, ficat, oase, creier şi duc la inevitabilul cancer.

Peştii din crescătorii sunt şi mai periculoşi. Pangasiusul e considerat o adevărată otravă. Zici că e sănătos să mănânci somon, că are Omega 3? Somonul de crescătorie, cel care se găseşte de obicei în magazin, e chiar boală curată şi medicii sfătuiesc femeile gravide să se ţină departe de aşa ceva, aşa cum le sfătuiesc să nu fumeze. În carnea de somon de crescătorie ai parte de pesticide, de mercur, de dioxină, inclusiv de colorant (căci i se administrează colorant în hrană, să se obţină carnea roz).

Vrei să eviţi aceste pericole şi te gândeşti la o alimentaţie vegetariană? Nu ai rezolvat nimic. În afară de otravaorganisme modificate genetic, dai de pesticide sau de îngrăşăminte chimice. Ţi se spune că e bine să mănânci cât mai multă verdeaţă? Tocmai în frunză planta îşi face stocuri din azotaţii, nitraţii sau nitriţii cu care o alimentează agricultorii, pentru produse mari şi arătoase, pentru recolte record.

Prin urmare, oricum ai da-o, nu ai scăpare. Otrava îţi este administrată lent, cu fiecare îmbucătură, şi va exista un moment critic în care corpul tău va ceda. Înainte de termen. Şi nu vorbim de cazuri izolate, ci de un fenomen generalizat. Prin urmare, nu sunt doar crime, ci e de-a dreptul genocid. Şi de ce toate acestea? Pentru ca unii să facă profituri uriaşe. Ne omoară, deci, ca să aibă ei un iaht în plus.

Otrăvurile lente pe care ni le administrează industriile alimentare, pentru a-şi „maximiza“ profiturile.

danger-of-processed-food

Secrete şocante despre industria alimentelor procesate

Companiile se ascund în spatele motivaţiei raţionale că metodele de procesare reprezintă „secrete de natură comercială”, iar acestea trebuie ţinute ascunse de ochii competitorilor.

Cei care nu ajung niciodată în astfel de fabrici sunt prea puţin conştienţi de multitudinea de substanţe chimice introduse în alimente, acestea fiind considerate ca substanţe care ajută la procesarea alimentelor. Aşadar, pe lângă conservanţii, emulgatorii, coloranţii, amelioratorii de gust, enumeraţi de obicei, există un număr foarte mare de alte substanţe chimice, despre care consumatorii nu ştiu absolut nimic. Există o serie de aditivi care nu vor ajunge nicodată pe etichetă.

Ce ascunde industria de procesare alimentară

Să pornim de la un următorul exemplu: hamburgherii (despre care se crede că sunt făcuţi din carne de vită!) Metoda de procesare implică scufundarea animalelor jupuite şi eviscerate în apă fierbinte, cu enzime adăugate. Această metodă are ca efect eliberarea unui surplus de cinci procente de substanţă din carne.

Aceasta este substanţa adăugată în produsele precum burgheri, cremvurşti, cârnaţi şi alte alimente obţinute din carne procesată. Organe precum ficatul, rinichii, inima animalelor, tratate cu enzime, sunt de asemenea adăugate alimentelor din carne procesată mai ieftine şi de o calitate mai proastă.

Există un anumit tip de colorant care se numeşte cloudifier. Face ca sucul să arate ca şi cum ar avea mai mult concentrat natural în el deoarece crează culoarea de suc proaspăt.

Enzimele sunt folosite în mai multe moduri la procesarea alimentelor. De exemplu, atunci când ouăle sunt pasteurizate, ele îşi pierd culoarea. Astfel, este adăugată o enzimă care redă „culoarea naturală” a ouălelor.

Există cel puţin 150 de enzime folosite în procesarea alimentelor, şi acestea sunt foarte rar incluse pe etichetele produselor. Există cel puţin o enzimă modificată genetic în fiecare aliment procesat. Produsele de panificaţie conţin de obicei cinci astfel de enzime modificate.

Producătorii ascund şi înşeală consumatorii în privinţa proceselor care stau la baza produselor alimentare finite, făcându-i pe oameni să creadă că le vând ceva de calitate. Adevărul este cu totul altul.

O metodă folosită foarte des este aceea de a obţine gustul de maturare al brânzeturilor. Dacă se foloseşte metoda clasică, procesul durează între trei şi şase luni, sau chiar mai mult, pentru obţinerea gustului natural de maturare. Acest gust se poate obţine totuşi şi în câteva zile, cu ajutorul enzimelor. Este posibilă, astfel, crearea unei arome false.

Alimentele cele mai procesate sunt acelea care le imită pe cele naturale

Ţinta tehnologilor alimentari este aceea de a reduce cantitatea de ingrediente naturale, găsind înlocuitori care imită autenticitatea naturală. Astfel, chimicalele şi procesele folosite transformă produsul final în ceva care arată, miroase, şi are aproximativ acelaşi gust ca şi mâncarea obţinută natural, dar, în sine, este cu totul altceva. Spre exemplu, rareori în procesul de producţie se foloseşte untul, deoarece acesta este foarte costisitor. Astfel, producătorii folosesc aditivi alimentari pentru a-i da produsului gustul specific de unt, costurile reducându-se la un sfert din valoarea reală pe care ar avea-o dacă s-ar folosi unt.

Cu toate acestea, pe eticheta produselor scrie «făcut cu unt». Majoritatea alimentelor procesate nu ar arăta deloc atractiv dacă nu s-ar adăuga coloranţii alimentari.

Amelioratorii de gust au două roluri în alimentele procesate. Acoperă gustul neplăcut rezultat în urma procesării. Ascunderea adevăratului gust este unul din motivele principale pentru care industria alimentară foloseşte amelioratori de gust.

TS_93820010_720x405

Brânză topită

Rafturile magazinelor sunt pline cu tot soiul de produse care se vând sub numele de „brânză topită“. Cum stă treaba cu acest produs: „brânza topită se obține prin încălzirea uneia sau mai multor varietăți de brânzeturi, în oale de topire, cărora li se adaugă săruri de topire: polifosfați și citrați”. Ceea ce noi consumăm ca „brânză topită” este, de fapt, un amestec alcătuit din resturi de brânzeturi, îmbogățit cu aditivi, dar și cu fosfați care, în timp, blochează asimilarea calciului în oase.

O altă categorie de produse sunt cele numite generic „Topping pentru pizza”, pe care producătorii le prezintă drept specialități pe bază de grăsimi vegetale și proteine din lapte. În afară de aceste elemente, „topping-urile” conțin multe alte „chimicale”: amidon, arome alimentare, Gumă Locust, Caragenan, Acid citric, Polifosfat de sodiu, Citrat de sodiu, Fosfat de sodiu și Sorbat de sodiu.

                                                                „Brânza de cauciuc”

Un produs extrem de important utilizat în industria brânzeturilor este „cheagul”. În varianta tradițională, acesta este extras din stomacul mieilor care s-au hrănit doar cu lapte. Motiv pentru care, acest produs original nu poate fi utilizat la scară industrială. Iar în această situație, producătorii recurg la „cheagul industrial”, care nu are absolut nicio legătură cu stomacul bieților miei. Ceea noi, consumatorii de rând, nu știm, este că substanța cea mai importantă care intră în compoziția acestui „cheag artificial” este clorura de calciu, așadar, o sare obținută din calciu și acid clorhidric.

În combinatele chimice, această substanță este obținută din calcar (banala piatră de var) și este un produs secundar obținut la fabricarea sodei. Tot clorură de calciu este și substanța aruncată iarna pe șosele, pentru a împiedica formarea poleiului. În industria alimentară este folosit sub codul E 509 și este un aditiv care are rolul de a spori consistența fructelor și legumelor din conserve, a brânzeturilor, precum și ca ingredient în băuturile energizante folosite de sportivi.

dairy_processing_banner

Semnul clar al utilizării „cheagului chimic” este aspectul brânzei produse cu ajutorul lui. Este o brânză compactă, care scârțâie între dinți atunci când este consumată. Este așa-zisa „brânză de cauciuc”, vândută chiar și de către negustorii care se laudă că oferă produse bio. Brânza adevărată este cea care are în interior „bule” distribuite uniform în structura ei. Acestea sunt doar câteva dintre chimicalele utilizate pe larg în industria de prelucrare a laptelui. Lista lor este însă cu mult mai lungă.

                                                        Parizerul cel de toate zilele

Prețul relativ scăzut, împreună cu gustul specific, plasează parizerul în „top”-ul preferințelor consumatorului român. În rețeta sa clasică, parizerul trebuie să conțină carne, fie ea de vită, fie de porc (circa jumătate din cantitate), la care se adaugă slănină sau bacon și apă, circa o treime din compoziție, adăugată sub formă de fulgi de gheață. Acestora li se adaugă diverse condimente: piper negru și alb, nucșoară, muștar, boia, usturoi, ghimbir și ienibahar. În cadrul rețetei se acceptă și o serie de aditivi, în general săruri de azot, care asigură atât culoarea roz a produsului, cât și conservarea lui mai îndelungată.

the-dangers-of-processed-foods-hero

Foarte multe sortimente de parizer conțin, ca produs de bază, carne de pasăre separată mecanic. Aceasta este însă pastă cu granulație fină, obținută prin separarea mecanică a cărnii de pe oasele carcasei de pasăre, exclusiv pielea gâtului, ghearele, capetele și organele. De fapt, aceasta este o materie organică recuperată mecanic din resturile rămase după îndepărtarea manuală a cărnii de pe oase. În jargonul folosit de specialiști, acestui produs i se mai spune „mâzgă” sau „noroi”. Procesul de obținere a acestui „noroi“ presupune măcinarea carcasei și pasarea pastei rezultate, care cuprinde măcinătură de os ori măduvă osoasă, care sunt extrase sub mare presiune.

În această situație, n-ar mai trebui să ne mirăm că, în majoritatea cazurilor, nici măcar pisicile nu se ating de parizer.

                                                           „Galaxia” E-urilor

Utilizați în cele mai diverse scopuri, aditivii alimentari sunt clasificați în 25 de categorii, fiecare cu numerotare specifică. Cel mai des utilizați sunt:

Coloranți – substanțe care dau culoare unor produse alimentare, marcați ca E 100- E182

Conservanţi – substanţe care protejează împotriva alterării: E200-E297

Antioxidanţi – substanţe care protejează contra râncezirii: E300-E390

Emulgatori – care asigură amestecarea omogenă între apă şi grăsimi: E400-E496

Săruri de topire – E400-E496

Agenţi de îngroşare – care măresc vâscozitatea produselor alimentare: E400-E496

Gelifianți – care ajută la formarea gelurilor: E400-E496

Stabilizatori – care mențin proprietăţile fizico-chimice ale alimentelor: E400-E496

Aromatizanţi – obținuți prin sinteză chimică: E600-E640

Acidifianţi – care oferă unor alimente un gust acru: E 300-E390

Amidon modificat: E1400-E1450

Îndulcitori: E900-E999

Afânatori – substanţe care cresc volumul alimentelor fără a le modifica valoarea energetică: E400-E496

Agenţi de albire: E1500-1520

Agenţi de întărire: E500-E580

Umectanţi: E1200-E1202 / E1400-E1450 / E1500-E1520

Enzime chimice de sinteză: E1100-E1105

Lunga listă a acestor substanțe chimice utilizate în industria alimentară devine cu adevărat impresionantă în momentul în care aflăm din ce se extrag acestea. Spre exemplu, în ceea ce privește coloranții, printre multe altele, avem de a face cu:

E104- Quinolina, produs din gudron sintetic de huilă

E102 -Tartrazina, produs chimic bazat pe colorant Azo (compus bazat pe acid azotic)

E107 sau Galben 2G, produs din gudron sintetic de huilă sau colorant Azo

E110, „Galben Floarea Soarelui“, produs atât din gudron de huilă, cât şi colorant Azo

În familia coloranţilor roşii, întâlnim:

E120, acidul carminic, obţinut din carapacele unui soi anume de gândac

E122, E123, E124, E127, E128, obţinute din gudron sintetic de huilă şi colorantul Azo
Coloranții albaştri:

E131, E132, E133, produse din gudron de huilă

                                                  Afectează grav sănătatea

Așadar, fără să știm, zilnic înghițim o listă lungă de chimicale, provenite mai ales din prelucrarea gudroanelor extrase din huilă sau din zeamă de goange. Dar, până la urmă, asta nu ar fi mare lucru. Cu adevărat grav este că multe E-uri pot provoca boli extrem de grave.

E211 – benzoat de sodiu, folosit ca antiseptic, este folosit și în băuturile răcoritoare cu aromă de citrice. E 211 se mai adaugă în lapte şi în produsele din carne, în produsele de brutărie şi în dulciuri. Despre acesta, se știe că provoacă urticarie şi agravează astmul.

E330 – Acid citric: produce afecţiuni ale cavităţii bucale (afte), dar se mai știe că are și efecte cancerigene.

E 338 – Acid fosforic: produce indigestie, vomă, colici, dureri abdominale.

E 951-Aspartam: un îndulcitor artificial des folosit. Se estimează că ar produce peste 70 de tipuri de boli. Pe termen lung, provoacă scăderea imunităţii, sensibilizează corpul la gripă, boli de plămâni, infecţii urinare şi intestinale. Mai poate provoca dureri de cap, insomnie, tulburări de vedere, auz şi memorie, oboseală, palpitaţii şi predispune la îngrăşare. În acelaşi timp, se pare că joacă un rol important în apariția unor tumori cerebrale, a sclerozei multiple, malformaţiilor şi diabetului.

E 110 – Sunset yellow: dă culoarea galbenă unor produse alimentare diverse. Este o substanță cancerigenă, dar mai provoacă și alergii, hiperactivitate, dureri abdominale, vomă, indigestie.

E 210- Acid benzoic, produs cancerigen.

E 950 – Acetsulfam-k și E 952 – Ciclamat, substanțe îndulcitoare artificiale care pot să producă migrene şi alte reacţii adverse.

jan16-2018-cancer-research-UK-iStock-JunkFood_640

Resturile de carne sunt reprocesate în îngheţată: viitorul sumbru al alimentelor

Pare că nu există limite pentru cât de departe poate să ajungă industria alimentelor procesate pentru a-şi maximiza profiturile, chiar dacă asta înseamnă reprocesarea deşeurilor de carne şi adăugarea lor la alimente fără absolut nicio legătură cu aceste deşeuri, precum îngheţata.

Acesta este ultimul efort al cercetătorilor din industria alimentară din Italia, Belgia şi alte ţări, care dezvoltă chiar acum noi metode pentru a transforma resturile din industria cărnii în pudre şi paste gelatinoase bogate în proteine pentru fabricile alimentare.

Pe cât sună de dezgustător, ţesuturile musculare, tendoanele, oasele şi alte produse secundare nefolosite sunt pline de proteine şi grăsimi care în mod tipic ajung la gunoi. Potrivit FoodProcessing.com, până la 50 % din greutatea animală procesată de industria cărnii este compostată, aruncată sau incinerată.

Toate alimentele procesate au un gust bun, într-adevăr, şi par a fi uşoare. Dar înainte de a privi spre vitrina cu alimente de tip fast-food, e mai bine să aflaţi care sunt lucrurile pe care industria alimentelor procesate nu doreşte să le vadă dezvăluite:

Alimentele procesate creează dependenţă

Toate produsele sunt formate din carbohidraţi, proteine, grăsimi, fibre şi apă. Atunci când alimentele sunt prelucrate, componentele acestora sunt modificate. În fiecare caz, prelucrarea schimbă modul în care acestea sunt digerate şi asimilate de organism.

Mâncarea procesată sau alimentele extrem de concentrate pot stimula, în mod artificial, dopamina (neuro-transmiţătorul plăcerii), care joacă un rol important în dependenţă. În acest fel, consumaţi alimente care creează o senzaţie de plăcere.

Dependenţa de unele produse alimentare se activează atunci când le consumaţi, iar acestea vă fac să credeţi că au un gust tot mai bun. Apoi, tânjiţi după acel sentiment plăcut din nou şi din nou şi…astfel începe dependenţa de alimente.

Alimentele procesate duc la apariţia obezităţii

Aditivii din alimentele procesate, cum ar fi fructoza din siropul de porumb, zahărul şi MSG (glutamatul de monosodiu) sunt legate de creşterea în greutate şi de apariţia obezităţii.

Alimentele procesate conţin de multe ori ingrediente care nu respectă principiul combinării, ceea ce poate duce la un consum de energie, digestie proastă, boli, sânge acid şi creştere în greutate.

Exemple în acest sens ar fi carnea congelată şi pizza cu brânză. Brânza (un produs lactat), carnea (proteine animale) şi pizza cu crustă (un produs din cereale), fac o combinaţie alimentară teribilă care poate face ravagii asupra sănătăţii digestive.

Alimentele procesate contribuie la un ecosistem dezechilibrat, ceea ce poate duce la probleme digestive, poftă exagerată de mâncare şi diverse boli.

Microflora benefică din organism nu poate supravieţui în tractul digestiv atunci când este otrăvită. Aceste bacterii benefice prosperă în organism doar în prezenţa alimentelor create de natură, nu de om.

Alimentele procesate: cum sunt păcălite papilele gustative

Alimentele procesate au preluat controlul asupra meselor noastre deoarece sunt relativ ieftine, au un gust bun şi fac procesul de preparare al mâncării mai simplu. Nu mai trebuie să cureţi şi să tai o legumă. Pur şi simplu pui mâncarea la cuptorul cu microunde şi totul e gata.

Însă, chiar dacă impresia pe moment este că economisim timp sau bani, utilizarea alimentelor procesate va ajunge să ne coste mult mai mult pe termen lung, atunci când starea noastră de sănătate va începe să se deterioreze.

Alimentele procesate au adesea o valoare nutriţională redusă şi sunt alterate din punct de vedere chimic pentru a “păcăli” papilele gustative, astfel încât acestea să transmită semnale incorecte corpului (cel care, în condiţii fireşti, activează mecanisme de apărare şi respingere a alimentelor care nu îi fac bine).

De asemenea, produsele procesate sunt pline de aditivi, dintre care cei mai dăunători sunt:

Fructoza

După cum se ştie, în urmă cu aproximativ 35 de ani a devenit disponibilă la scară comercială tehnologia de producere a acestui îndulcitor. Utilizată din ce în ce mai mult în industria alimentară, fructoza a determinat reducerea preţului zahărului, iar acum a devenit sursa principală de calorii.

Majoritatea alimentelor procesate conţin sirop de porumb cu un conţinut bogat de fructoză sau unele variaţii ale acestuia. Consumul de fructoză inhibă sentimentele de saţietate în mai multe moduri, având, în cele din urmă, consecinţe serioase asupra greutăţii şi sănătăţii generale a organismului.

Fructoza diminuează senzaţia de saţietate, deoarece reduce nivelul de leptină, unul din cele mai puternice elemente de reglare a foamei şi a depozitării de grăsime din organism. Efectul direct este creşterea nivelului de trigliceride în sânge.

În schimb, rezistenţa la leptină este unul din factorii cei mai importanţi care stau la baza bolilor umane. De exemplu, joacă un rol semnificativ, dacă nu principal, în dezvoltarea afecţiunilor cardiace, obezitate, diabet, osteoporoză, boli auto-imune, afecţiuni reproductive şi poate influenţa rata de îmbătrânire.

Ingrediente modificate genetic

Alimentele procesate conţin ingrediente modificate genetic, care sunt asociate cu probleme grave de sănătate:

– Infertilitate

– Probleme ale sistemului imunitar

– Probleme gastrointestinale

– Leziuni ale organelor

– Reglarea disfuncţională a colesterolului şi insulinei

– Îmbătrânirea accelerată

Unul din primii paşi recomandaţi celor care evită ingredientele modificate genetic este acela de a reduce nivelul alimentelor procesate din alimentaţie.

20121004-mcd-canada-beef-plant

Rusia a interzis carnea produsă în SUA

În ultimii ani, am aflat informaţii despre ceea ce conţine “pasta roz”(carnea reconstituită) şi cum funcţionează înşelătoria lipiciului de carne. Am mai aflat că mâncărurile fast-food, cum ar fi hamburgerii de la McDonalds, conţin atât de multe chimicale şi atât de puţine ingrediente reale încât burgerul nu arată semne de descompunere nici măcar după ani de zile.

Faimosul sandwich cu costiţă de la McDonalds, McRib, a devenit subiect de analiză, relatează Mercola.com.

Sandwichul din carne de porc este descris a fi o costiţă de porc îmbibată în sos de grătar, cu ceapă şi murături acrişoare, servite pe o chiflă alungită. Pare a fi perfect normal, dar, din ce este făcut cu adevărat? Într-un articol din noiembrie 2011, CBS a dezvăluit adevărata faţă a acestui sandwich popular:

“Peste 70 de ingrediente formează McRib şi da, unul din ingrediente este porcul. Însă, aşa cum declară Vince Gerasole, printre aceste ingrediente există unul care poate fi găsit şi în fabricarea papucilor. După o analiză mai atentă a produsului s-a descoperit azodicarbonamidă, o substanţă folosită pentru înălbirea făinii din pâine. Însă mai are şi alte utilităţi. Poate fi folosită pe saltele de dormit, în papucii de sport, în aproape orice este de cauciuc.

Apoi este carnea de porc, care de fapt este un produs din carne amestecată. Cu alte cuvinte, sandwichul este făcut din toate măruntaiele şi resturile mai puţin costisitoare ale porcului. Lista ingredientelor sandwichului McRib îmi aminteşte de laboratorul de chimie.”

Aşadar, produsele McDonalds pot fi numite cu adevărat “mâncare”?

Atunci când te gândeşti la faptul că un număr mare de ingrediente dintr-o mâncare fast-food nu există nicăieri în natură, ci mai degrabă sunt realizate într-un laborator, răspunsul este în mod clar “NU!”.

Amestecul colorat cu Pepto-Bismol este alcătuit din resturi de carne de vită şi ţesuturi conjuctive din vacă, care au fost tratate cu hidroxid de amoniu (în principal o soluţie din amoniac în apă).

Rusia a interzis mărfurile din carne americană după ce a descoperit că acestea conţin ractopamină, un medicament beta care creşte sinteza de proteine, şi prin urmare masa musculară a animalului.

Potrivit informaţiilor furnizate de Pravada, Rusia este cel de-al patrulea cel mai mare importator de carne din SUA, achiziţionând anual carne de vită şi de porc în valoare de 500 de milioane de dolari.

Utilizarea medicamentului este interzisă în China şi Rusia, dar este permisă în 24 de state, inclusiv Canada şi SUA.

Interdicţia a intrat în vigoare începând cu data de 7 decembrie 2012, iar agenţiile de reglementare a sănătăţii din Rusia au declarat că, deşi iniţial vor realiza propriile teste, ţările străine vor trebui în curând să certifice faptul că produsele lor din carne nu conţin ractopamină, dacă doresc să o exporte în Rusia.

Inspectorul şef al Rusiei, Gennady Onishchenko, susţine că există “întrebări serioase” referitoare la siguranţa medicamentului.

Ractopamina afectează sistemul cardiovascular uman şi poate provoca toxiinfecţii alimentare. De asemenea, medicamentul este responsabil pentru hiperactivitate, degradare musculară şi o rată mare a deceselor şi dizabilităţilor în rândul efectivelor de animale. În timp ce alte medicamente necesită o perioadă de curăţare de două săptămâni, pentru a asigura faptul că acei compuşi chimici sunt eliminaţi din carne înainte de tăiere (şi prin urmare se reduc resturile de reziduuri pentru consumul uman), nu există nicio perioadă de curăţare pentru ractopamină. De fapt, crescătorii de animale folosesc în mod intenţionat medicamentul în ultimele zile înainte de tăiere pentru a creşte eficacitatea.

Mexic şi Brazilia au anunţat că vor respecta cererea Rusiei privind carnea fără ractopamină. Totuşi, SUA nu a arătat niciun semn că urmează a ajunge la o înţelegere. În schimb, SUA au acuzat Rusia de încălcarea regulilor Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), o acuzaţie pe care Rusia a respins-o ca fiind o parte a afacerii, din moment ce “toţi membrii OMC încalcă regulile”.

Iată o listă cu caracteristicile şi trăsăturile alimentelor reale faţă de “produsele alimentare” procesate.

uzeniny-1

Având în vedere modul în care funcţionează acum industria agriculturii, antibioticele, pesticidele, ingredientele modificate genetic, hormonii şi nenumărate medicamente au foarte mari şanse să fie incluse în alimentele pe care le consumi. Aşadar, dacă îţi cumperi mâncarea de la un supermarket obişnuit, îţi asumi riscul ca alimentele tale să fie pline de substanţe chimice şi medicamente.

Aşadar, fă un bine sănătăţii tale şi sprijină micii ţărani din zona ta. Vei obţine alimente nutritive de la o sursă în care poţi avea încredere şi vei sprijini munca cinstită a unei familii de agricultori reali.

Totul se rezumă la următorul aspect: dacă vrei să îţi îmbunătăţeşti sănătatea, trebuie să revii la elementele fundamentale ale unor alegeri alimentare sănătoase. Concentrează-ţi atenţia asupra alimentelor integrale, a celor cultivate sau crescute aşa cum e dat de la natură, fără a folosi aditivi chimici, medicamente, hormoni, pesticide, îngrăşăminte şi “amestecuri misterioase” din resturi de carne.

Indiferent de locul în care îţi faci cumpărăturile, iată care sunt caracteristicile pe care trebuie să le urmăreşti în ceea ce priveşte achiziţionarea unor alimente de înaltă calitate şi sănătoase:

Mâncare reală

Produse procesate asemănătoare alimentelor

Crescute şi vândute ca fiind “integrale” Produse, fabricate într-o fabrică şi vândute în ambalaje frumos colorate
Calitate variabilă Întotdeauna la fel (nu există nici o variaţie a calităţii sau a gustului)
Se strică repede Rămân “proaspete” pentru perioade lungi de timp
Necesită preparat Nu este nevoie de niciun fel de preparare, trebuie doar încălzite şi consumate
Culori vii şi texturi bogate Conţin materiale de umplutură, aditivi şi conservanţi pentru a face atractiv un amestec insipid şi mat
Aromate în mod autentic Aromate în mod artificial
Conexiuni puternice cu solul şi cultura Nicio conexiune cu solul sau cultura

 

1. Sunt crescute fără pesticide sau îngrăşământ chimic (alimentele organice corespund acestei descrieri, însă există şi unele alimente non-organice crescute în acest fel).

2. Nu sunt modificate genetic.

3. Nu conţin hormoni de creştere adăugaţi, antibiotice sau alte medicamente.

4. Nu conţin ingrediente artificiale, inclusiv conservanţi chimici.

5. Sunt proaspete (reţine faptul că dacă trebuie să alegi între produse organice veştejite sau produse convenţionale proaspete, ultimele ar putea fi opţiunea mai bună).

6. Nu provin de la o fabrică agricolă.

7. Sunt crescute respectând legile naturii (acest lucru înseamnă că animalele sunt hrănite cu alimente native, nu cu un amestec de cereale şi produse secundare de origine animală şi au acces la exterior).

8. Sunt crescute într-un mod sustenabil (folosind cantităţi minime de apă, protejând solul de epuizare şi transformarea deşeurilor animale în îngrăşăminte naturale în loc de poluanţi ecologici).

Dacă mâncarea îndeplineşte aceste criterii, cel mai probabil este o alegere inteligentă şi se va încadra în categoria “mâncării reale”.

Iar dacă eşti “prins în mrejele” fast-food-ului şi ale alimentelor procesate, trebuie să îţi aminteşti că adoptarea unei alimentaţii sănătoase este cea mai pozitivă schimbare pe care o poţi face în viaţa ta!

foodmed2

Dacă toţi am muri după ce mâncăm alimente fast-food mesajul ar fi foarte clar: NU INGERA! Însă acesta este unul dintre lucrurile pe care trebuie să le învăţăm pe calea dificilă. Multe persoane în zilele noastre se luptă cu boala o perioadă lungă de timp, fiind afectaţi de o imunitate scăzută, toxicitate mare şi o varietate largă de dezechilibre metabolice.

Cel mai probabil aceşti oameni vor părăsi lumea într-un spital, după o lungă dependenţă de medicamente şi doctori, relatează Wakeup-world.com.

Pe de altă parte, în triburile aborigene, cei mai bătrâni părăsesc comunitatea şi se duc singuri în sălbăticie pentru a muri, atunci când “simt” că este momentul să îşi ia la revedere de la cei dragi. Exact aşa, pe propriile lor picioare. Decent. Mândru. Simplu. În pace. În armonie perfectă cu natura.

Persoanele “civilizate” mai moderne refuză să accepte şi să facă vreo legătură între mâncarea pe care o ingerează, stilul de viaţă şi sănătatea lor. Şi pot face acest lucru deoarece efectele sunt cumulative şi de cele mai multe ori întârziate.

Atunci când depozitezi suficiente toxine pentru a dezvolta cancer în organismul tău, primul gând care îţi vine în minte este “Trebuie să ucid cancerul”, şi nu “Mâncarea pe care am mâncat-o şi stilul de viaţă pe care l-am trăit au fost rele, trebuie să o iau de la capăt şi să îmi vindec corpul şi mintea”.

După cum poţi vedea, concentrarea este asupra uciderii acelui “ceva” extern, o boală care ne-a atins fără nici un motiv, venind de nicăieri (aşa cum ne face să credem medicina convenţională), şi nu asupra unui “ceva intern”, legat de propriile noastre acţiuni şi alegeri.

Acest lucru ne permite mental să găsim cu uşurinţă scuze care să valideze comportamentul nostru alimentar, fără a face vreo referire la efectele negative majore pe care industria fast-food le are asupra rasei umane.

Iar alimentele procesate şi toxice vin în multe forme şi dimensiuni: de la cina ambalată, cutii de cereale “din carton”, carne crescută artificial, produsee lactate pasteurizate, alimente modificate genetic, la dulciuri şi chiar consumul de fructe şi legume chimizate.

Unii dintre noi ne-am trezit şi înţelegem acum legătura. Trebuie să observi şi să înţelegi că eşti ceea ce mănânci.

Dar, te-ai întrebat vreodată: “Cât de grav este să mănânci aceste alimente junk-food?”

Pentru a-ţi explica cel mai simplu, aceste alimente ajung să-ţi influenţeze ADN-ul. Ceea ce mâncăm şi factorii la care suntem expuşi în mod direct în mediul nostru afectează direct ADN-ul şi exprimarea sa. Factori epigenetici (“dincolo de controlul genelor”) sunt influenţaţi în mod direct şi indirect de către prezenţa sau absenţa nutrienţilor cheie din alimentaţie, precum şi expunerea la toxine, chimicale.

linear-oven-large

Alimentele procesate realizate cu făină albă îmbogăţită, precum cereale, biscuiţi, paste şi pâine, reprezintă o parte importantă din alimentaţia oamenilor.

Producătorii acestor alimente fac tot posibilul pentru a convinge consumatorii că făina de grâu puternic procesată (făină albă îmbogăţită cu minerale şi vitamine) este o alternativă egală cu făina integrală, ceea ce nu este deloc adevărat. Pentru a-i prelungi viaţa pe raft, făina albă a fost “dezbrăcată” de toţi nutrienţii săi şi apoi “îmbogăţită” cu câteva vitamine şi minerale pentru a o face să pară o opţiune sănătoasă, relatează Naturalnews.com.

Alimentele procesate precum făina albă sunt “îmbogăţite” şi “fortificate” frecvent. În cazul alimentelor “îmbogăţite”, nutrienţii sunt eliminaţi în timpul procesării iniţiale, iar mai târziu, sunt adăugaţi nutrienţi sintetici.

În cazul alimentelor “îmbogăţite”, nutrienţi suplimentari care nu se aflau iniţial în aceste produse sunt adăugaţi pentru a le face să pară mai sănătoase şi mai hrănitoare. De exemplu, majoritatea dintre noi am consumat lapte îmbogăţit cu vitamina D sau suc de portocale îmbogăţit cu vitamina D şi calciu. Vitamina D şi calciul nu se produc natural în sucul de portocale.

Alimentele în forma lor naturală conţin proteine, fibre, grăsimi sănătoase, vitamine şi minerale, toate fiind prezente cu un rol specific. Aceste substanţe nutritive funcţionează împreună în mod armonios în alimente, dar şi în organismul nostru.

Deşi alimentele îmbogăţite par a fi o idee bună, totuşi adăugarea vitaminelor şi mineralelor care au fost scoase în timpul procesării nu va recrea niciodată beneficiile consumului de alimente din cereale integrale. Nu o poţi păcăli pe Mama Natură, şi de asemenea, nu îţi poţi păcăli organismul.

Una din cele mai mari probleme în ceea ce priveşte alimentele procesate este că mulţi din nutrienţii sănătoşi eliminaţi în timpul fabricării sunt pur şi simplu pierduţi. De exemplu, atunci când cerealele integrale sunt rafinate, tărâţele şi “haina” cerealei sunt adesea îndepărtate, şi împreună cu ele şi substanţe nutritive precum fibre, antioxidanţi, uleiuri, lignină, fitochimicale, vitamine şi minerale.

În timpul procesului de “îmbogăţire”, câteva din aceste substanţe sunt adăugate înapoi în mod artificial. Chiar şi după această etapă, produsul final este aproape întotdeauna mai puţin nutritiv decât cerealele integrale cu care s-a început.

De exemplu, să comparăm făina de grâu din cereale integrale cu făina albă îmbogăţită.

Procesarea făinei din cereale integrale reduce cantitate tuturor mineralelor, cu excepţia fierului, care este adăugat înapoi pentru a îmbogăţi făina. Conţinutul de fier este uşor mai mare în cazul făinei îmbogăţite artificial, însă forma sintetică de fier folosită în acest tip de produs, ortofosfat de fier, nu este uşor absorbit de organism, aşa că este practic inutil. Iar conţinutul de fibre este redus în mod dramatic la produsul procesat.

s-l300

Glutamatul Monosodic, E 621, sau otrava care ”face” mancare din nimic

Glutamatul monosodic sau E 621 este un potentiator de aroma si este adaugat in cantitate mare la amestecurile de condimente si mirodenii cum ar fi produsele de tip Vegeta sau Delikat care contin pana la 15% glutamat monosodic, precum si supele la plic, condimente pentru peste, “fix pentru cartofi” etc., adica toate prafurile dubioase care promit mancare buna facuta din nimic, scrie financiarul.ro.

Suntem martorii unui „război împotriva populaţiei” fără precedent, unul în care omului i se cere o atenţie sporită faţă de ceea ce se întâmplă în jur, pentru a evita ceea ce altfel i-ar putea distruge viaţa, fără ca măcar să-şi dea seama de ce a ajuns atât de neputincios şi lipsit de vlagă.

Ajungem treptat asemenea puilor din crescătoriile de păsări – o masă de carne, obezi, fără memorie şi iniţiativă, cu dată de expirare cât mai recentă, înhămaţi mai degrabă la căruţa morţii. Şi – dacă se poate – fără urmaşi!”, scrie Petru Molodeţ într-un articol publicat în revista “Familia Ortodoxa”

La un consum de două kilograme de alimente pe zi, un adult sau un copil ar primi o doză de 12 grame de glutamat de monosodiu.

Glutamatul de monosodiu reduce, de asemenea, secreţia hormonului de creştere în timpul adolescenţei.

DE REŢINUT:

Glutamatul monosodic este un potențiator de aromă şi este adăugat în cantitate mare la amestecurile de condimente şi mirodenii cum ar fi produsele de tip Vegeta sau Delikat care conțin până la 15% glutamat monosodic, precum şi supele la plic, condimente pentru peşte, “fix pentru cartofi” etc., adică toate prafurile dubioase care promit mâncare bună făcută din nimic. Alte produse care pot conţine glutamat monosodic sunt unele mezeluri sau unele tipuri de brînză topită. etc.

Surse articol:

1, financiarul.ro

2, justitiarul.ro

Industria nu vrea ca voi să ştiţi ce mâncaţi, pentru că aţi putea refuza să o mai faceţi

Ce parere aveti despre mancarea obtinuta prin modificari genetice sau de puii de abator care cresc la o marime extraordinara in 20 de zile spre comparatie cu cateva luni la un pui crecut normal?

Metodele de obtinere a alimentelor din ziua de astazi ne duc cu gandul la explozia industriei fast-foodului din anii 50. Productia de alimente, în întregul ei, s-a schimbat drastic de atunci, asa cum nu s-a schimbat niciodata în mii de ani. Controlata de o mâna de corporatii multinationale, politicile de productie si prelucrare a alimentelor urmaresc scoaterea pe piata a unor cantitati imense de produse cu costuri de productie reduse (putem zice minime), care nu sunt in mare parte sanatoase. Rezultatul este, bineînteles, un profit urias care la rândul lui, permite colosilor din industrie sa controleze direct aprovizionarea globala cu produse alimentare.

Viitorul Alimentatiei, in engleza “The future of Food”, este o investigatie minutioasa despre adevarurile deranjante din spatele alimentelor neetichetate si modificate genetic care au navalit in magazine in ultimele decenii. Filmul da voce fermierilor care au au fost afectati de aceste tehnologii. Implicatiile asupra sanatatii oamenilor, politicile guvernamentale si globalizarea fac toate parte dn multele motive pentru care opinia omenirea este alarmata de folosirea culturilor de plante modificate genetic si introducerea acestora in alimentatia noastra.