Macron un servitor loial al Americii

636602535054750113-USP-News--French-President-Emmanuel-Macron-Address.2

Macron a arătat în Congresul American, starea de disperare a unui sistem capitalist, a cărui implozie nu mai poate fi oprită, dar se încearcă discuții despre soluții inexistente…

Macron discuta de democrație, dar întrebarile firesti ar fi: Exista democrație de mai multe feluri? Poate sa fie un tip de democrație pe care Macron încă nu îl poate aborda la el în țară, un altul pe care nu îl are în vedere în relația cu tarile africane ai căror bani sint „deținuți” de banca centrală a Franței, care exploatează aceste tari și le lasă permanent în paragina după care le ia bani și ii depozitează la Paris? Aceste tari sărăcite de războaie controlate și construite ca tampoane ale economiei franceze, au rămas doar furnizoare de materii prime și plată a datoriilor față de coloniștii francezi.

Macron a vorbit cu perversitate la Washington despre „Multilateralism”, dar nu l-a definit. Multilateralism în dezvoltare? Multilateralism în acceptarea ca un grup de țări sa domine și sa își exercite pârghiile internaționale de conducere asupra altora? Multilateralism fără respect nu poate sa lucreze sub nici o formă. Nu putem discuta de Multilateralism fără ca însăși Macron sa nu își pună țărână în cap și sa spună de ce a fost nevoie ca Franța sa atace Libia și compania petroliera franceza Total sa fie în centrul „evenimentului”?

Oare nu ar trebui Macron sa ne spună de ce însăși Franța a atacat și desfășurat trupe în Afganistan, unde este mai mult decât clar ca are loc o „confruntare” militară inegală și un circ instrumentat de SUA în vederea creării unui culoar al drogurilor grele spre vest și în special spre America?

Ar fi bine de știut de ce și sub ce formă a fost necesar sa intervină militar Franța în Irak, fără nici o dovada a necesității unei astfel de intervenții. Oare nu ar fi bine ca Franța, prin vocea lui Macron sa ne spună de ce exista cea mai săracă țară a lumii, Haiti, vorbitoare de limba franceză (francofonă), în care clanul Clinton face legea și își adjudeca aur în valori imense omorând în acele mine zeci de mii de cetățeni haitieni de culoare folosindu-și în sistem de munca aidoma celui de la galere?

Oare ce fel de multilateralism dorește Macron atâta timp cât cele mai multe dintre tarile cele mai sărace ale planetei sunt francofone și sub dominația Parisului?

Macron a trâmbițat în cuvântarea lui în Congresul American, asa zisa necesitate a apărării “democrației liberale” vestice, care de fapt nu exista și cele doua cuvinte par un non sens, dar disperarea lui Macron pentru a ieșii în evidență a fost clară și reprezentata de fiecare fraza a lui.

Pentru America, “liberal democrația” este un curent politic de refugiu și pervers, cu reprezentanți de genul americanului Soros, praduitoarea Hillary Clinton și multi alții din panoplia jefuitorilor altor state. Ăștia pot fi un exemplu al unui sistem politic definit de Macron ca „liberal democratic”?

Președintele francez a făcut o pledoarie defavorabilă sistemului „Trumpist” izolationist și asa zisului naționalism și populism, ultimul fiind un cuvânt extrem de preferat în vocabularul liderilor capitaliști care nu doresc ca popoarele sa înțeleagă opusul acestui populism sau modul cum folosesc corporatiile pentru ca ele sa aducă un populism care la rândul lui, un mod mascat sa creeze un curent favorabil chiar pentru acești politicieni care asociază populismul cu ideologia liderilor de stânga promotori ai unei dezvoltari echilibrate pe toate planurile.

Glumețul Macron, ieșit total din peisajul politic, dar impresionant pe unii politicieni americani, care îl așteptau ca pe pâinea calda, a promovat în Congres ideea multilateralismului… Cum? Avertizând audiența asupra potențiale căderi a organizațiilor mondiale și o potențială deturnare a lor, cu efecte negative, de la obiectivul propus…

Chiar asa sa fie dragă Macron? Bietul Macron nu vrea sa înțeleagă faptul ca organizațiile mondiale formate de statele capitaliste au intrat în parohia corporațiilor și nu mai au nici un cuvânt de spus, ba mai mult, prin deciziile lor, nu fac decât sa inducă o stare de tensiune controlata și în favoarea celor care le finanțează și fără nici o legătură cu corectitudinea și dreptul internațional.

Lui Macron încă nu ii este clar faptul ca la el în țară, sistemul nu funcționează și Franța nu mai este privita ca o „țară bună”, tocmai datorita nefunctionalitatii instituțiilor statului capitalist, care de fapt nu mai funcționează în nici un stat capitalist dezvoltat.

Cum poate Macron sa spună că instituțiile capitaliste internaționale își pot pierde relevanța și nu vor mai avea un efect pozitiv în viata popoarelor dacă nu se vor implementa masuri pompieristice dictare de interese politice capitaliste, cind însăși instituțiile interne ale statelor capitaliste nu funcționează și sunt bazate pe un sistem politic controlat de corporații în interesul lor, pe un cadru social controlat și din ce în ce mai restrictiv și terminator și un sistem de taxe impuse omului care muncește, din ce în ce mai în detrimentul lui și familiei lui???

Macron a făcut un apel la aliații Franței și SUA pentru a construi o noua baza a unui sistem dorit de el a fi funcțional, prin intermediul căruia tarile capitaliste sa se bazeze pe idealuri comune și mai puțin bazate pe temeri comune ale lor, în fata provocărilor.

Frumos spus Monsieur Macron, dar ai uitat un lucru fundamental și anume faptul ca acest sistem capitalist este bazat pe principiul „economicul generează politicul” și acest politic este la comanda corporațiilor, care în acest moment nu au nici un motiv sa schimbe ceva, sau dacă exista schimbări, ele sunt în favoarea acestor corporații și nicidecum în favoarea popoarelor. Deci Macron a „vorbit discuții”, ca sa ne fie și mai clar, fără a avea un proiect clar și care sa facă în asa fel încât coordonatele lui sa ducă la refacerea dezastrului creat de militarismul capitalist în multe tari și sa arate popoarelor cotropite militar sau economic, sau prin amândouă modalitățile, că exista premisele refacerii lor și faptul ca popoarele aceste pot avea de câștigat din implementarea unui sistem favorabil lor și au ce pierde dacă nu îl aplică.

Poate Macron crea pentru guvernul sirian coordonatele prin care instituțiile statului sirian sa creeze imaginea de țară bună? El a înțeles ca o poate face trimițând cu citeva săptămâni în urma o escadrila de avioane pentru a bombarda o porțiune din teritoriul țări încălcând dreptul internațional și atacând fără nici o rațiune o țară suverană, fără a se exprima sub nici o formă ca ar dori o întâlnire cu actorii principali din zonă și în final sa creioneze direcții ale refacerii economice. Mai mult, pe Glumețul Macron îl interesează în Siria și Irak, soarta kurzilor, într-un moment în care este foarte clar ca militarii turci (membri ai NATO) le conturează existența kurzilor în zona.

Macron a discutat despre mediul înconjurător și dezastrul existent, cu efecte majore asupra vieții planetei, dar în același timp, organizațiile mondiale anunțau cu citeva zile în urma ca una dintre cele mai mari poluatoare ale mediului este Afganistan (lăsat în paragina de francezi și aliații lor și folosit ca rampă de lansarea drogurilor grele către tarile capitaliste asa zis dezvoltate), care arde lemne pentru absolut toate activitățile, intretinând un nivel de poluare excesiv la 100.000 de locuitori ai țării.

Dar Franța lui Macron, Hollande și Sarkozy au făcut legea și au trasat „coordonatele schimbării” în Afganistan, distrugând totul pentru infectarea propriilor popoare atât cu droguri grele aduse de acolo în cantități din ce în ce mai mari, cât și cu o poluare pe care se fac ca nu o văd produsă de afgani, cărora nu le-a găsit economic modalitatea de a nu mai defrișa pădurile pentru a arde lemnul la orice “aplicație” în economia țării. Macron a informat Congresul despre pașii pe care a decis Franța sa ii ia în vederea procesului de pace din Orientul Mijlociu. Discutam de aceeași Franța care a trimis și trimite escadrile militare și trupe pentru destabilizarea și mai accentuata a zonei, Franța care aplica sancțiuni economice celui mai important actor din zona, Rusia, Franța care crează disensiuni în relația dintre turci și kurzi, Franța care îl cheamă pe Erdogan la ordin la Paris, știut fiind ca sultanul deține prima forța militară convențională a Europei și o poziție geografica și în NATO, strategică și este imposibil de tratat cu el sub aceasta formă, Franța care încalcă contracte și acorduri cu Rusia, pentru a o sancționa, chiar știind cat de dependentă este de gazul și petrolul rus.

Macron dorește menținerea acordului semnat de Obama cu Iranul, în privința denuclearizarii și opririi procesului de înarmare nucleara a țării… Dar americani știu lecția perioadei de la finalul anilor 70, când ei au instalat Shahul în Iran, iar francezi l-au „exilat” pe Khomeini la ei, după care l-au adus ca lider definitiv și au eliminat structurile americanizate ale Shului Reza Pakhlavi.

Mai poate fi vorba de încredere intre acești doi asa ziși parteneri? Mai pot crea ei o lume a păcii din moment ce nu pot avea încredere unul în altul și fiecare proferează minciuni și dezinformari?

IsjhH-LtqYc

Macron a asistat neputincios la toate deciziile americane legate de războaie și cotropirea diferitelor țări, la fel ca și Hollande și Sarkozy, mergând la război fără nici o opinie în fața americanilor.

Acum, Macron dorește sa fie „vioara întâi” într-o situație politica din ce în ce mai tensionată și cu o America căreia i-a rămas o singura sansa de a supravietuii și anume de a distruge alte țări, a le îndatora și a duce în aceste tari sărăcia ca stare de normalitate.

Macron își exprima dorința de a negocia pacea în Orientul Mijlociu, ceea ce de departe tine în totalitate de americani. În Yemen, americanii nu au cum sa dorească pacea atâta timp cât Yemenul este o țară suverană, bombardată și în lipsa de respect față de poporul țării și dreptul internațional și singurul sprijin umanitar real îl primește de la iranieni.

Yemenul deține o strâmtoarea maritima mai mult decât strategica pentru economia mondială, iar Arabia Saudită și cu țările bogate din Golf sint în stare sa distrugă întreg Orientul Mijlociu în nebunia lor de a deține controlul Strâmtorii al Mandeb.

În Siria, Macron nu înțelege foarte bine situația și faptul ca exista doua variante energetice pentru Franța. Una este cea actuala, în care un mare procent din economia franceză este aprovizionată cu petrol și gaz rusesc fără ca economia franceza sa fie controlată, iar cea de a doua variantă, cu mult mai dură în perspectivă, este ca economia franceza sa fie controlată de America și tarile bogate din Golf, care ar urma, în situația total teoretica, sa deposedeze Rusia de control asupra Siriei și sa extindă rețeaua de conducte prin care sa alimenteze cu mult mai “eficient” sudul și vestul european, ceea ce este foarte greu de crezut.

Macron nu înțelege ca șansa lui este fie sa rămână într-o relație comerciala favorabilă, cu Rusia și sa își dezvolte economia fără ingerintele rușilor asa cum se întâmplă acum, asa cum crede el ca este mai bine, în baza importurilor de petrol rusesc, sau sa accepte un război terminator, care oricum nu ii poate aduce succes în ceea ce privesc planurile lui de pace în zonă.

În Liban, Macron crede într-o pace care a existat de mai multe ori în mod artificial și a fost distrusă de dorința evreilor de a controla în totalitate zona, terestru și aerian, fiind un punct strategic și cu mari implicatii potențiale legat de strategia posibil aplicabila în Înălțimile Golan, care este teritoriu Sirian, deținut în acest moment prin forță de Israel, teritoriu care deține bogații petroliere și gaz natural mai mult decât Arabia Saudită.

Evreii încă nu pot exploata acest teritoriu, datorită prezentei rușilor în regiune, care cu siguranță vor împiedica, dacă este necesar chiar militar, Israelul sa exploateze aceste resurse care legal nu sint ale statului evreu.
În Irak, Macron a devenit un simplu pion, țara fiind răvășită complet de americani, divizată după dorința lor, acești americani întreține conflicte în toate zonele țării și controlând sudul în vederea exportului de gaz catre destinațiile dorite de ei. Mai mult, Macron nu înțelege ca americani au amplificat un aspect total distructiv în Irak.

Va accepta Washingtonul intervenția glumetului Macron, în urma caruia ar pierde din mână un proces pe care americanii îl controleaza de la cap la coada, chiar cu unele aspecte destul de dificil de anticipat în perspectivă?
Macron a plecat de la Washington cu ideea ca este în control cu situația internațională, dar după cum vedem, imediat după vizita lui, Pompeo, Secretarul de Stat al SUA, a începutul turul sau în Regiune, începând cu Arabia Saudită, după care urmează Israelul. Dacă Macron crede ca discuțiile cu aceste doua țări se pot definit ca promotoare ale păcii, înseamnă că acest Macron este mult în spatele evenimentelor. Aceste doua țări, ataca continuu, Yemenul, Siria și Libanul și militează pentru război cu Iranul. Dar de aceste doua țări și de bani sauditilor și ai evreilor, depinde soarta economiei americane și cea politica a lui Trump.

Macron, care reprezintă o țară care deține colonii în mai multe colturi ale globului, discuta, paradoxal, de „INECHITABILITATEA GLOBALISMULUI”. Vă vine sa credeți asa ceva, tocmai de la coloniști francezi, ale căror colonii sint într-o sărăcie lucie și sub acorduri, în special un ACP, prin care sărăcia nu poate fi decât adâncită, dar nu voi extinde analiza.

Macron a discutat în același context, de amenințările terorismului internațional. Dar din ce țări vine acest terorism „internațional” din moment ce întâlnim cea mai mare parte a orchestratorilor atacurilor teroriste provenind din însăși tarile unde au loc aceste atacuri, țări care au valorificat procesul de emigrare, au creat frustrări și războaie, tarile capitaliste dezvoltate.

Un set de intrebari par sa fie esențiale în jocul politic internațional în care Macron dorește sa fie parte determinanta: Dorește Trump ca Macron sa conducă politica Washingtonului prin principiile abordate de el și sa îl accepte pe Macron în calitate de arhitect al unui plan de pace, pe principii franceze, care cu siguranță nu are cum sa fie agreat de complexul industrial militar american care îl menține însăși pe Trump la putere? Îl dorește Trump pe Macron în calitate de salvator al Siriei sau ca servitor al Americii? Poate accepta Trump pe Macron ca negociator într-un eventual proces de pace din Orientul Mijlociu? Poate Trump renunța la ambițiile anti iraniene și pro evreesti, în același timp, și în final sa valideze acest plan de pace propus de Macron, fără sa „umble” la acordul cu Iranul?

Dar o întrebare „internă” ar fi: Va dori Trump sa piardă din suporterii lui războinici, care sunt parte a populatiei americane care l-au votat si vasnicii boșorogi războinici din Congres , prin adoptarea principiilor Macroniste de pace?

Dacă veți găsi răspunsul la aceste întrebări, cu siguranță veți avea creionată perspectiva următoarelor acțiuni și a ceea ce dorește și cum vede finalizarea fiecare parte implicată.

Macron spune ca tarile asa zis civilizate plătesc un tribut uriaș pentru menținerea păcii și democrației la nivel mondial? Chiar asa draga Macron? Oare tarile sărace cotropite de americani și aliatii lor, printre care și francezii, sa nu își dorească pacea și libertatea și sa își dorească mai mult decât orice, razboiul? Oare tarile asa zis dezvoltate le putem considera democrate, din moment ce observam cu ochiul liber distrugerea pe zi ce trece a democrației în cadrul lor, de către o clasa politică iresponsabilă?

Macron a continuat seria glumelor, spunind ca Franța alături de America luptă împotriva grupărilor teroriste în Sahel și în Siria, dar uitând sa spună ca aceste grupari teroriste din Siria sint total legate de CIA și America, iar teroriștii din Sahel au fost creați de sărăcia generata de Paris și lipsa oricăror investiții în vreun domeniu. Asa vor ei sa împiedice terorismul și sărăcia,prin pârghii de întreținere și amplificare a ei? O fac în bătaie de joc de zeci de ani și sint multumiti ca o pot face, iar rezultatul este același, destabilizarea unor zone largi ale planetei.

În discursul lui, Macron, el spunea ca „democrația se bazează pe libertatea de a descrie prezentul și de a inventa viitorul.”

Dar dacă ar fi întrebat de modul cum descriu americanii actuala situație internațională și dacă ea reflecta adevărul, nu cred ca ar mai fi crezut în democratie, iar vestul a inventat mereu un tip de democrație „special” în tarile cotropite militar sau economic, o democrație care a adus in fata slugile “dezvoltate” ale Americii care au condus societățile lor cu servitute spre dezastru, dar și în curs de dezvoltare, așa cum se intimpla în tari ca România și sunt multe altele încă în „lucru” pentru vestul care le inventează democrațiile.

Macron a mai spus cu o perversitate capitalistă îmbrăcată în minciuna specifica sistemului, ca SUA și Europa au un rol important în respectarea și reinventarea multilateralismului, un cuvânt extrem de greu ca definitie, pe care în cuvântarea lui, nici Macron nu la putut definii și a creat mai multa confuzie decât înaintea utilizării lui în plenul unui forum politic american al perversitatii, minciunii, dezinformari, creării de haos și conflicte în urma cărora au lăsat milioane de morți.

Acestea sunt valorile capitalismului modern, asa au inventat și reinventat acești lideri capitaliști un multilateralismului de conjunctura, mereu favorabil lor și terminator pentru zeci de popoare. Acesta este respectul țărilor capitaliste dezvoltate care se cred și vor sa lase sa se înțeleagă faptul ca sunt la timona societății umane pe care o torpilează militar zilnic.

America și Europa capitaliste, vorbesc prin vocea lui Macron de promovarea valorilor lor, dar nimeni nu ii întreabă pe liderii lor politici, dacă mai exista aceste valori, dacă au adus ceva pozitiv umanitatii aceste valori, dacă au rolul de a crea un exemplu pentru celelalte tari sau doar este un pretext fals pentru a le subjuga și a le forța să adere la niște valori false pe care nu le doresc și care au dovedit clar în ce direcție duc umanitatea.

Aceasi sluga, Macron, vorbea la Washington despre drepturile omului și drepturile minorităților pe care America și Europa capitaliste le au în vedere și cărora clasele politice de pe cele doua maluri ale Atlanticului, se supun.

Ce drepturi ale omului respecta sistemul capitalist pe care liderii politici ai acestor țări îl doresc peren pentru prosperitatea și buzunarul unei clici de infractori? Au respectat ei drepturile oamenilor din țările lor? Nici nu se pune problema…

Macron, Trump și întreaga liotă de politicieni capitaliști, au respectat și respectă drepturile corporațiilor, care la rândul lor au furat toate drepturile omului de rând și acum îi vând aceste drepturi aceluiași om de rând, cu condiția sa le „merite”, ca și cum aceste drepturi au fost destinate initial acestor corporații, pentru a subjuga și a-și bate joc de popoare, de omul de rand. Popoarele capitaliste, din păcate, nu au dreptul la muncă, decât condiționat, nu au dreptul la exprimare liberă, nu au dreptul la existenta demnă prin munca pe care o desfășoară.

Au dreptul sa fie datoare corporațiilor și sa fie umilite de state și guverne capitaliste în cârdășie cu corporațiile, care lucrează împotriva omului de rând care le „finanțează”.

Aceste aspecte a uitat sa le spună Macron și nu le va spune niciodată.

Adrian Cosereanu – Stanga Reala

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s