Cine și în ce scop a folosit alibiul luptei anticorupție, împinsă până la formele de abuz cele mai grosolane

download

Chris Terheș:

Cu cât studiezi mai mult problema luptei anticorupţie din diverse țări din jurul lumii, precum şi dezbaterile din mediul academic pe acest subiect, descoperi cum această luptă devenind o oportunitate pentru despoţi şi servicii de informaţii pentru a pune mâna pe controlul țărilor lor. Evident, în România nu veţi găsi astfel de analize deoarece universităţile din România nu-i învăţă pe studenţi decât să copiezi ori să memoreze, nu să gândească.

Pe la mijlocul anilor ’90, mai ales ca urmare a căderii comunismului şi a deschiderii multor piețe noi, instituţiile financiare internaţionale (Banca Mondială, FMI) şi companiile din vest au împins „lupta anticorupţie” pentru a crea un mediu de afaceri în care competiţia dintre companii să fie egală. Voiau şi companiile străine să se înfrupte din banii de la buget. Aşa se face ca întregul discurs despre „lupta pentru pace” din perioada Războiului Rece a fost înlocuit cu „lupta anticorupţie”.

Scopul susţinerii luptei anticorupţie nu avea nimic în comun cu democraţia, statul de drept ori justiţia independentă, ci cu banii şi afacerile (aşa cum se petrece şi în România acum).

Peste tot pe unde vă uitaţi în jurul lumii, TOATE luptele anticorupţie prin metode represive au eşuat, producând mai multă putere. Lupta anticorupţie este cea mai bună acoperire prin care despoţi din jurul lumii au ajuns să-şi controleze statele.

Neocolonialismul în România

Neocolonialismul este politica oficială a FMI, a Băncii Mondiale și a unor țări din Uniunea Europeană în frunte cu Germania, Franța, Olanda, dar și a SUA.

Neocolonialismul este politica oficială care s-a aplicat tuturor țărilor ieșite din comunism, dar și țărilor din America de Sud. Neocolonialismul a avut aceeași rețetă peste tot: acapararea resurselor, privatizarea forțată. Fie că țările s-au numit România, Polonia, Chile, Bolivia, Argentina sau Irak, neocolonialismul a acționat la fel. Politicienii din toate aceste țări au fost ținte ușoare pentru neocolonialiști; lipsiți de pregătire politică, ei au fost victime sigure. După ce statele au fost secătuite de companii străine, politicienii au fost acuzați de corupție.

Mai clar. România a fost și este jefuită de către neocolonialiști, care nu pățesc nimic, după care ei bagă la pușcărie politicienii autohtoni, după modelul criminalului care-și acoperă urmele găsind un altul care va fi judecat și condamnat. Politicienii care i-au ajutat și îi ajută la acest jaf nu au pățit nimic, nu s-a atins nimeni de ei; sunt trimiși la pușcărie doar cei care nu au cuplat la noua politică neocolonială, mai ales cei care s-au opus.

DNA a fost creat de neocolonialiști, iar SRI este în mâna lor, ca și președintele și mulți politicieni vânduți, care le execută ordinele. Tot ca de fiecare dată, neocolonialiștii vor scăpa, așa cum au scăpat peste tot, pentru că sunt mari puteri ale lumii și pentru că aceasta este politica lor. În toate țările însă, trădătorii au plătit, într-un fel sau altul.

Distrugerea economiei românești de după 1989 planificată

Programul de privatizare, a se citi programul prin care sistemul energetic al României respectiv industria României au fost vândute străinilor a fost impus României și coordonat milimetric, la amănunt, de Fondul Monetar Internațional și de Banca Mondială.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s