Războiul psihologic

QzrM3ivV5h8

Tehnologia bazată pe unde radio generează poluare electromagnetică și este cea mai perfidă formă de poluare cunoscută până în prezent. Este adevărat că ofertele celor care folosesc astfel de tehnologii sunt foarte atrăgătoare.

Tehnologiile de comunicare cum ar fi telefonia mobilă, Wi-Fi etc., ne perturbează sănătatea. Complexul militar-industrial al Statelor Unite deţine un arsenal de arme electromagnetice pe care le poate utiliza pe câmpurile de luptă şi împotriva cetăţenilor, ca un mijloc de control social contrar drepturilor omului. Acest studiu explorează actualele posibilităţi ale armatei americane de a utiliza dispozitive electromagnetice (EM).

În anii ’50 şi ’60, CIA-ul a început să caute mijloace pentru a influenţa capacitatea de cunoaştere, sentimentele şi comportamentul uman. Considerând fiinţa umană un animal social şi folosindu-se de capacitatea de a manipula mediul unui subiect prin izolare, medicamente şi hipnoză, oamenii de ştiinţă americani au căutat mult timp o metodă mai bună de a controla comportamentul uman. Aceste cercetări ce s-au focalizat pe utilizarea dirijată a energiei electromagnetice, au fost încadrate în domeniul „războiului informaţional” sau al „armelor non-letale”.

Noi aptitudini tehnologice au fost dezvoltate de proiectele finanţate prin „bugete negre” de-a lungul ultimelor decenii; acestea includ capacitatea de a influenţa emoţiile umane, de a perturba procesele de gândire şi de a induce dureri groaznice prin manipularea câmpurilor magnetice.
size0
Agenţiile secrete şi cele militare dispun de arme noi, de temut, arme care probabil au fost deja folosite şi/sau testate pe oameni. Trăim într-o perioadă dominată de război permanent şi manifestări unilaterale a puterii unei reţele de oameni din interiorul guvernului american. Aceste elite ale puterii operează de multe decenii şi nu doresc nimic mai puţin decât dominaţia militară totală a SUA asupra lumii. Pentru a-şi atinge scopurile ei sfidează valorile fundamentale.

Un lung şir de cercetări documentează existenţa unei clase conducătoare dominatoare în SUA care stabileşte tactica şi determină priorităţile politicii naţionale.

Clasa conducătoare americană se perpetuează singură, păstrându-şi influenţa cu ajutorul unor instituţii cum ar fi Asociaţia Naţională a Producătorilor, Camera Naţională de Comerţ şi Industrie, Consiliul de Afaceri, Business Roundtable, Conference Board, American Enterprise Institute, Consiliul Relaţiilor Externe şi alte grupuri cu o politică centrată pe mediul de afaceri.

În cartea sa din 1956, „Puterea elitei”, C. Wright Mills demonstrează pe bază de documente modul în care cel de Al Doilea Război Mondial a consolidat în SUA o trinitate a puterii care încorporează elitele corporaţionaliste, militare şi pe cele Bancaro-Corporatiste într-o structură de putere centralizată, motivată de interesele claselor şi lucrând la unison prin intermediul unor „cercuri înalte” de contacte şi înţelegeri.

Odată cu apariţia complexului militar-industrial după cel de Al Doilea Război Mondial, o facţiune a puterii militar-industriale îşi consolida planurile de dominare pe termen lung a Americii, şi în final, a lumii.

federal reserve

Revoluţia tehnologică din ultimele decenii a fost în mare parte vinovată pentru schimbările impetuoase din industria militară. În această revoluţie, cercetarea are un rol central. Războiul psihologic, informaţional şi controlul minţii pot părea subiecte minore, însă impactul acestor tehnic este profund. Minţile noastre sunt influenţate de o serie de programe de lungă durată, ce au drept scop manipularea opinie publice cu ajutorul agenţiilor secrete, mass-mediei corporatiste şi armatelor de agenţii non-guvernamentale, create pentru generarea fricii, diviziunii şi incertitudinilor în interiorul publicului.

Manipularea mediatică, ce implică înscenarea artificială a realităţii noastre colective, nu are întotdeauna succes, însă operaţiunile psihologice (care au avut şi încă mai au loc şi astăzi) ce poartă numele de „război informaţional”, sunt dirijate atât împotriva inamicilor externi, cât şi asupra cetăţenilor americani.

Mass-media este complice în omiterea de informaţii necesare. . Un plan de dominare globală include penetrarea consiliilor corporaţiilor mediatice. Având în vedere existenţa unei reţele mediatice interconectate, întreaga mass-media din Occident reprezintă de fapt interesele corporaţiilor americane şi europene. Elita mass-mediei, o componentă cheie a elitelor politice din SUA, este paznicul mesajelor ideologice acceptabile, controlorul conţinutului ştirilor şi informaţiilor şi cea care ia decizii cu privire la resursele mediatice.

Operaţiunile psihologice erau destul de dezvoltate în cel de-al II-lea Război Mondial şi au dus în anii ’50 la formarea unei reţele răspândite de sociologi, jurnalişti, specialişti militari şi agenţi secreţi. Operaţiunile psihologice erau utilizate pentru a promova o varietate de programe ce cooperau cu complexul militar-industrial. Piesa de rezistenţă a războiului informaţional era ameninţarea „roşie” comunistă.

La sfârşitul anilor ’50, un grup de oameni de dreapta din interiorul CIA-ului se ocupau cu crearea unor arme secrete, cu plănuirea de asasinate şi conceperea de planuri generale pentru dominarea lumii, planuri ce sunt aplicate şi în zilele noastre.

Pointed to the sky

Operaţiunea Gladio este un exemplu bine documentat şi în sfera internaţională, prin care membrii de dreapta ai comunităţii secrete a SUA au creat armate. Există o istorie lungă care ilustrează consecinţele tragice pe care operaţiunile secrete americane le-au avut asupra celor implicaţi. Nu au existat însă dezbateri publice despre aceste operaţiuni „negre” pentru că ele au fost clasificate drept secrete.

În căutarea dominaţiei militare globale, la sfârşitul anilor 1990, SUA a alocat fonduri pentru crearea „războinicului viitorului” cu ajutorul nano-tehnologiei. Preşedintele George H. W. Bush a declarat anii ’90 drept „secolul minţii”. În acelaşi timp, universităţile erau finanţate pentru a descoperi o interfaţă de comunicare între om şi calculator, iar Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA) a intensificat cercetările şi dezvoltarea. În universităţi acest domeniu a fost supranumit „ştiinţa cognitivă”, iar în interiorul DARPA s-a născut termenul de „cogniţie augmentată”. În timp ce cercetările asupra creierului sunt mediatizate pentru contribuţiile medicinii, ele deservesc în principal scopurile armatei americane.

Dacă tragem cu ochiul la arsenalul SUA, acesta pare provenit dintr-un film science-fiction. DARPA şi diverse laboratoare militare de cercetare oferă o privire asupra tehnologiei actuale disponibile pentru a spori capacităţile soldaţilor americani pe câmpul de luptă şi pentru a manipula sentimentele şi comportamentul inamicilor.

Controlul maselor prin utilizarea spectrului electromagnetic

Spectrul electromagnetic a oferit armatei o varietate de arme, care sunt operaţionale atât în domeniul militar cât şi în cel privat, ce folosesc undele milimetrice, proiectilele cu impulsuri de energie şi armele magnetice de mare putere.

Astăzi, SUA şi Marea Britanie devin societăţi cu o supraveghere totală sub pretextul siguranţei naţionale. Ca şi alte oraşe din SUA, Londra este echipată cu camere de supraveghere. Acţiunile zilnice ale oamenilor sunt înregistrate de dispozitivele audio şi video, în timp de utilizarea e-mail-ului şi a calculatoarelor este monitorizată.

Ei au otrăvit mii de oameni prin intermediul testelor atomice, au făcut experimente pe copilaşi, utilizând medicamente sau hipnoza, au împrăştiat deasupra oraşelor agenţi biologici pentru a se pregăti viitoarele atacuri, au răsturnat guverne, au comis crime în masă şi s-au angajat în toate formele posibile de distorsionare a informaţiilor.

GAN_pic_DARPA_768x488-1

Actualul „război împotriva terorismului” a dezvăluit publicului unele din instrumentele pe care armata le-a dezvoltat de zeci de ani. Elitele puterii care sponsorizează şi susţin eforturile de manipulare a gândirii umane controlează totul de undeva de sus.

Reclame

În spatele războiului din Kosovo s-au aflat interese economice şi politice americane

download

Una din mizele ascunse ale intervenţiei NATO în conflictul din Kosovo din 1999 a fost ambiţia SUA de a deţine o poziţie strategică în controlul petrolului din zona Mării Caspice. Instalarea bazei militare Bondsteel lângă Kosovo permite SUA să deţină controlul şi asupra coridorului energetic nr. 8, care reprezintă o veritabilă axă energetică Est-Vest în ceea ce priveşte transportul petrolului şi gazelor naturale din zona Asiei centrale prin Balcani spre Mediterană. Dick Cheney, fostul vicepreşedinte american a jucat un rol cheie în acest proces. „Amprentele unsuroase ale domnului Dick Cheney (joc de cuvinte în limba engleză, oil=petrol şi oily=uleios, unsuros) sunt răspândite peste tot prin Balcani”. Acest mod plastic de exprimare se referă la faptul că Halliburton, companie la care Dick Cheney a fost preşedinte între 1995 şi 2000, este de fapt în spatele construirii conductei trans-balcanice.

Pe lângă Halliburton, încă doi giganţi americani care activează în domeniul petrolului sunt implicaţi în conflictul din Kosovo. Este vorba despre Exxon-Mobil şi Chevron. Aceştia au finanţat contractele companiei Albanian-Macedonian-Bulgarian Oil (AMBO) care are sediul la New York şi reprezintă interesele americane, nicidecum pe cele ale ţărilor din zonă, aşa cum ar vrea să sugereze numele.

Studiul de fezabilitate pentru construirea conductei a fost realizat de firma americană Brown & Root, o subsidiară a Halliburton. În aceeaşi ordine de idei, Ted Ferguson, fostul director al secţiunii pentru Europa şi Africa din cadrul Brown & Root a fost numit preşedinte la AMBO imediat după ce Vuko Tashkovikj, fondatorul şi preşedintele companiei a murit.

Conducta trans-balcanică pe care AMBO a fost angajată să o proiecteze şi să o construiască în numele mega-corporaţiilor americane transportă petrol din Marea Caspică până la terminalul de la Burgas (Bulgaria) şi apoi prin Macedonia până la portul albanez Vlore, de la Marea Adriatică. Construirea acestei conducte a fost prezentată drept singura alternativă de protecţie a mediului, după ce mai multe nave petroliere au eşuat sau au suferit accidente, care au dus la mari deversări de petrol în apele din zonă. Aceste accidente puteau fi foarte uşor înscenate pentru a crea pretextul necesar construirii conductei. Presa nu a scris nimic despre aceasta şi nici despre interesele economice din culise, dar a făcut o intensă propagandă în favoarea conductei. Nu a vorbit nici despre faptul că aceasta va transporta mult mai rapid şi în cantităţi mult mai mari resursele petroliere din zona caspică. Până la construirea conductei, singurul mod prin care petrolul caspic putea ajunge în SUA era transportarea acestuia prin strâmtoarea Dardanele, pe unde nu puteau trece decât nave de maxim 150 000 de tone. Pe când din Vlore pot trece, evitând strâmtoarea Bosfor, tancuri petroliere care au o capacitate dublă.

Baza militară Bondsteel, un bastion important în cruciada balcanică

Pe lângă lupta pentru petrol, SUA mai avea şi interese politice strategice în zonă. Stabilirea de forţe militare americane în Balcani era unul dintre obiectivele principale ale Pentagonului încă din 1992, ca o garanţie a faptului că SUA va putea influenţa în continuare afacerile europene.

Astfel că în 1999, imediat după bombardamentele din Iugoslavia, guvernul american a cumpărat un imens teren în partea de sud-est a regiunea Kosovo şi a ridicat acolo una din cele mai mari baze militare din Europa. În plus, campusul Bondsteel se află plasat pe traseul propus de AMBO pentru conducta trans-balcanică şi pe traseul coridorului energetic nr. 8 care leagă Asia centrală de Europa occidentală.

În aprilie 1999 generalul Jackson, comandantul trupelor NATO din Macedonia a declarat în ziarul italian Sole 24 Ore: „Astăzi contextul pe care l-am creat aici s-a schimbat. Astăzi este absolut necesar să garantăm stabilitatea Macedoniei şi intrarea ei în NATO. Dar ceea ce este sigur este faptul că vom rămâne aici pentru multă vreme pentru a garanta securitatea coridoarelor energetice care traversează această ţară.”

În timpul unei vizite făcute în 2001 la Bondsteel, Donald Rumsfeld, pe atunci secretar al apărării americane, a făcut în faţa soldaţilor o declaraţie surprinzătoare care dezvăluie adevăratele interese ale SUA în zonă. „Viziunea mea, a spus el, este că nu aruncăm banii pe fereastră cu întreţinerea voastră, ci îi investim în voi. Femeile şi bărbaţii din armată nu sunt o povară pentru puterea noastră economică, ci reprezintă o garanţie a ei. Voi sunteţi chiar fundaţia, baza creşterii economice a SUA.” În ceea ce priveşte baza Bondsteel din Kosovo, ziarul francez Le Figaro din iunie 2000 remarca: „Aliaţii europeni ai Washingtonului au impresia că au fost păcăliţi. Anticipând tensiuni cu o Europă aflată în curs de unificare şi implicit o pierdere a influenţei în regiune, este posibil ca Statele Unite să fi decis să îşi construiască singure un nou bastion. Nu se putea să îşi aleagă un loc mai bun, o regiune în care influenţa musulmană este puternică, iar sentimentele europene sunt ca şi inexistente, situată în Balcani, aproape de Mediterană şi de petrolul din Orientul Mijlociu. Aliaţii europeni privesc acum cu înfrigurare spre gigantica bază militară permanentă situată la doi paşi de ei şi încep să se întrebe dacă nu cumva tocmai implantarea ei a fost adevăratul obiectiv al războiului din Iugoslavia.”

Jurnalistul indepedent Paul Hockenos nota: „ar fi o dovadă de naivitate din partea noastră să înghiţim gogoaşa cu apărarea plină de altruism a drepturilor omului în Kosovo. Libertatea şi democraţia trebuie să fie dezvoltate de oamenii de acolo, nu de forţe militare de ocupaţie şi de administratori care nu au cum să ştie ce este cel mai bine pentru o ţară străină lor, de vreme ce ei joacă după cum le dictează economiştii de la Fondul Monetar Internaţional şi de la Banca Mondială”. În 2000, trupele NATO au preluat controlul asupra unui uriaş complex minier din Kosovo, conform planului Soros

În nordul regiunii Kosovo, aproape de oraşul Mitrovica, se afla un vast sit industrial, complexul minier de la Trepca, unde lucrau 20.000 de muncitori. Din cele 40 de mine de cărbune, zinc, plumb, metale neferoase, aur şi argint se realizau extracţii şi prelucrări care acopereau un sfert din activitatea industrială a regiunii Kosovo şi o mare parte din exporturile realizate de fosta Iugoslavie. Complexul de la Trepca era unul din pilonii industriei şi economiei iugoslave.

Până în dimineaţa zilei de 14 august 2000, când 300 de soldaţi din „trupele de menţinere a păcii” ale NATO au luat cu asalt topitoria de plumb din Zvecan, punctul central al complexului şi au preluat controlul asupra întregului colos. Cu această ocazie, trupele au pătruns şi în sediul radioului din Zvecan, singurul din zonă care transmitea emisiuni în care acţiunile SUA şi NATO din Kosovo erau criticate. Oricât de neobişnuit ar părea, această acţiune militară în forţă a fost organizată sub pretextul controlului poluării.

Grija subită a NATO pentru poluare a fost calificată drept o mare ipocrizie, mai ales că Bernard Kouchner, şeful Misiunii Naţiunilor Unite în Kosovo (UNMIK), declarase înainte de acest atac : „În calitate de medic şi de principal administrator al regiunii Kosovo, am misiunea de a proteja copiii şi femeile însărcinate de poluare.” Kouchner nu a scos însă niciun cuvânt atunci când trupele sale au utilizat în regiune, arme cu uraniu sărăcit, lucru ce a afectat iremediabil atât sănătatea localnicilor, cât şi pe cea a soldaţilor din subordinea sa.
uscorp2
Adevărata sa misiune a ieşit la iveală în momentul în care mai mulţi ziarişti independenţi au arătat că el fusese propulsat în funcţia de guvernator al regiunii Kosovo de către George Soros.

Un document elaborat în 1999 de un think-tank creat de Soros „pentru consilierea trupelor NATO în vederea transformării Balcanilor” – International Crisis Group (ICG) – arată clar acest lucru. Acest think-tank a elaborat planul de acţiune pe care apoi Kouchner l-a pus în aplicare pas cu pas. Planul prevedea invocarea unor motive ecologice pentru a închide complexul de la Trepca şi apoi preluarea acestuia de o mega-corporaţie americană, Morrison Knudsen International, care a fuzionat cu Raytheon Engineers and Constructors, principalul producător de rachete Patriot pentru Pentagon.

Totul era prevăzut, inclusiv termenul de realizare – înainte de noile alegeri din Iugoslavia – pentru a-l putea acuza pe preşedintele Slobodan Milosevic de închiderea Trepca şi de desfiinţarea a 20.000 de locuri de muncă.

FMI şi Banca Mondială au pregătit terenul pentru războiul din Iugoslavia

Documente declasificate în 2000 arată că în 1984 Statele Unite au adoptat o directivă naţională de securitate, numită „Politica SUA faţă de Iugoslavia” (United States Policy Towards Yugoslavia). Aceasta propunea printre altele: „destabilizarea guvernului Iugoslaviei” şi realizarea în Europa de Est de „revoluţii tăcute”, prin care se urmărea „răsturnarea guvernelor şi partidelor comuniste, pentru a înregimenta aceste ţări în economia de piaţă.”

La începutul anilor ‘80, Banca Mondială şi FMI prevăzuseră credite pentru Iugoslavia, „pentru a rezolva problemele economice din zonă”. Reforma a început încă din 1984 şi avea ca scop distrugerea sectorului industrial autohton. Primele efecte au fost o severă inflaţie, scăderea salariilor, creşterea preţurilor cu până la 2700 de procente, falimente în lanţ, şomaj masiv. Kosovo a devenit una din cele mai sărace regiuni din Iugoslavia.

În 1990, FMI şi Banca Mondială au lansat un nou „ajutor financiar” care a fost fatal pentru Iugoslavia. Belgradul a fost obligat să suspende plăţile realizate din bugetul de stat pentru provincii, iar salariile s-au prăbuşit cu 41 de procente. Jumătate de million de muncitori au rămas fără slujbe. Populaţia sărăcită, fără a-şi putea asigura traiul de zi cu zi a fost aruncată în confuzie, iar frustrarea a ajuns la maxim. Sistemul bancar iugoslav a fost demontat de strategiile păguboase ale Băncii Mondiale. Pe fondul acestor tensiuni, Croaţia, Slovenia şi Macedonia şi-au cerut independenţa şi războiul civil a izbucnit în Croaţia.

Aşa zisa „reconstrucţie economică” din Balcani şi „stabilizare” prin infuzie de capital străin a fost de fapt o mega-afacere, care aduce şi azi profituri de miliarde de dolari corporaţiilor multinaţionale, care au obţinut contracte în zonă, cu sprijinul armatei de ocupaţie.

13 familii care conduc lumea din umbră

13-semej-tajno-pravyat-2

La sigur ai auzit cel puțin o dată despre existența unui grup secret! Și nu unul simplu, ci unul care poate controla întreaga lume. Crezi că acest lucru este de domeniul fantasticului sau că acest lucru nu există. Faptele însă spun altceva.

Se știe despre existența a 13 familii, numite elita, care au foarte mulți bani și influență în întreaga lume. Numele lor este „Consiliul celor 13 familii”. Reprezentanții consiliului conduc lumea. Ei sunt 1% din populația totală a Pământului, care coordonează întreaga planetă – 99%.

Reprezentanții principali:

1. Familia Rothschild (Bayer sau Bower)
2. Bruce
3. Cavendish (Kennedy)
4. Medici
5. Hanovra
6. Habsburgic
7. Krupp
8. Plantagenet
9 Rockefeller
10 Romanov
11 Sinclair (St. Clair)
12 Warburg (del Banco)
13 Windsor (Saxe-Coburg-Ready).

Cea mai mare dinastie, a lui Rothschild, deține o avere imensă – 500 de miliarde de dolari SUA.

13-semej-tajno-pravyat-5

Organizațiile care se află în gestiunea a celei mai mari dinastii a consiliului acestor familii:

Centrul de afaceri City, din capitala Regatului Unit – nu aparține Angliei.

Rezervele Federale ale Statelor Unite, care nu aparțin acestei țări.

Vaticanul, care controlează poporul, nu aparține Italiei.

Columbia, districtul Statelor Unite, Washington, armata și altele – nu au legătură cu Statele Unite ale Americii.

Oricare dintre companiile cotate la bursă, operează cu o țară separată, acționând în conformitate cu legile fiecărei

țări în care se află. Pentru că nu există o instanță generală pe Pământ, familia Rothschild nu poate fi trasă la răspundere.

De ce a fost creat acest Consiliu? Pentru a putea fi modelată lumea după bunul plac al unora sau, ma bine zis, pentru a menține o anumită stare a lucrurilor în lume. Cum se face asta? Totul este simplu, mass-media, diverse organizații educaționale și, bineînțeles, bani.

De ce stăm zilnic de la 8 la 10 ore în birou sau în altă parte, lucrăm productiv și poate chiar mai mult? Toate acestea se fac pentru a asigura eficiența sistemului, pentru că fără noi – sistemul este zero. Tot ce este prezentat la televizor, ziare – este ceea ce ne limitează alegerea, făcându-ne pe noi să credem în anumite lucruri.

13-semej-tajno-pravyat-6

Găsește-ți sensul vieții – fără a primi informații greșite din afară. Citește, învață istoria și cel mai important – gândește-te din perspectiva proprie, nu te orienta după părerile celor din jur. Numai atunci vei fi independent și într-o țară liberă.

13-semej-tajno-pravyat-7

Sursa:  interesnovsem.info