Băncile și corporațiile care operează în România se îmbogăţesc pe spinarea săracilor

12717293_1733492133546967_2666415790833079087_n

Teoriile cu statul parazitar şi statul care cheltuieşte pe criterii sociale, nu economice, e propagandă soroşistă globalistă. Statul cheltuie pentru el şi pentru corporaţii şi bănci, nu pentru populaţie. Şi asta se întâmplă pentru că este corupt şi trădător, nu pentru că nu e nevoie de el. Statul suntem noi, dar câţiva ne-au trădat şi s-au erijat ei în statul român. Teoriile cu statul parazitar sunt aduse in fata pentru a se justifica genocidul populatiilor.

Marea păcăleală pe care a tras-o Băsescu fraierilor a fost să-i convingă de faptul că problemele României vin din faptul că statul cheltuie prea mult cu salariile, serviciile publice şi ajutoarele sociale. Aceste cheltuieli sunt nesemnificative în realitate. Prin această minciună a reuşit să învrăjbească cetăţenii de diferite categorii sociale unii împotriva altora, pentru a-i face să nu observe cauza adevărată.

În realitate două treimi din PIB, adică vreo 80 de miliarde de euro intră în buzunarele băncilor şi corporaţiilor străine, iar din restul fură cei aflaţi la putere. Din ce mai rămâne se plătesc salariile bugetarilor, ajutoarele sociale, pentru sănătate, învăţământ etc. Tehnica asta de prostire a populaţiei pe care Băsescu împreună cu Isărescu şi FMI o aplică în România este practicată şi în alte ţări unde operează cămătarii internaţionali.

Bancile si corporatiile privatizeaza profiturile si nationalizeaza datoriile, dupa care dau vina pe statul social si cheltuielile cu protectia sociala.

http://dantanasescu.ro/2013/03/17/minciuna-neoliberala-a-falimentului-statului-social.html

Ceea ce se întâmplă azi cu ţara noastră şi cu fosta economie este în cel mai pur şi corect stil capitalist şi se desfăşoară după toate regulile capitalismului financiar globalist. Numai că în cazul nostru noi nu suntem o putere occidentală care exploatează o colonie, ci o colonie care este exploatată de puterile occidentale. De aceea totul pare pe dos. Corupţia nu este o tară a comunismului, ci este mecanismul de bază al capitalismului, fără de care nu ar putea funcţiona!

Este o idee total greşită să crezi că ceea ce se întâmplă azi în România are vreo legătură cauzală cu comunismul, cu foştii comunişti şi cu mentalitatea comunistă.

Pe lângă profiturile pe care firmele străine le obţin cu ajutorul filialelor din România, multinaţionalele scot bani de la aceste subsidiare practicând transferuri care, de cele mai multe ori, sunt extrem de mari. Bugetul Statului Român este păgubit, an de an, de existenţa unor companii care raportează pierderi uriaşe.

Multinaţionalele marchează profitul în ţara de origine, sau în paradisuri fiscale, iar în România nu plătesc impozit pe profit căci raportează că nu scot profit, nu sunt în faliment şi nici măcar în insolvenţă.

Pierderile suferite de economia românească pe seama acestor hoţi în ultimii ani se ridică la mii de miliarde de euro. Multinaţionalele şi băncile care operează în România scot anual din ţară zeci de miliarde de euro şi la stat contribuie cu mai nimic.

România s-a transformat într-un paradis al multinaţionalelor care controlează industria, agricultura, transporturile, construcţiile, comerţul, sectorul financiar-bancar etc. şi care îşi promovează reglementări legale în interes propriu. Americanilor le plac trucurile ieftine din categoria „să-i prostim pe proşti”.

Să luăm un exemplu mai vechi: americanii au fost beneficiarii morţii lui Ceauşescu care a fost executat de către agenţii lor din România, dar (culmea tupeului!) ei doresc ca românii să perceapă execuţia lui Ceauşescu ca o crimă comisă de Rusia.

România şi-a pus resursele pe tavă acelor mari companii străine, contra unor redevenţe minuscule. Este acesta comportamentul unui stat independent, care îşi urmăreşte interesul strategic? Nu, este comportamentul unei colonii, din păcate! Un start dezastruos pentru România…

Având în vedere acest start, este clar că marile companii americane, având în spate administraţia de la Washington, nu au intenţia de a negocia cu guvernanţii de la Bucureşti, ci de a-şi impune voinţa în faţa acestora. Şi îşi impun această voinţă. Şi pretenţiile.

Economie de piaţă reală? Să fim serioşi! Când corporaţiile dictează cine vinde şi cine cumpără, la ce preţ, când întreprinzătorii mici şi mijlocii sunt azvârliţi cât colo de pe piaţă, când ne este blocat accesul la o piaţă tradiţională-cea din est-nu mai avem o economie de piaţă reală, ci avem o economie dirijată de bunul plac al celui mai tare!

Transparenţă şi încredere ca între parteneri egali… Cu cine? Cu americanii? Cine crede asta este un naiv! Americanii sunt “excepţionali”, nu se consideră egalii nimănui! Ei se consideră stăpâni ! Cei ce visează un parteneriat cu aceştia nu au decât două opţiuni: fie devin supuşii, fie ajung duşmanii lor! Iar transparenţa şi încrederea nu vin decât din partea supuşilor! Din partea stăpânilor nu vine decât negura secretului şi a confidenţialităţii!

Dezvoltare economică? Ştim deja ce înseamnă asta: dominaţia transnaţionalelor, în mare parte americane. Dezvoltare socială? Este vorba de o polarizare socială, din ce în ce mai accentuată. Vor fi două mari grupe de oameni: cei “care au”, în număr mic versus marele număr al celor care “nu au”.

Globalismul nu are nevoie de proprietari, însă are nevoie de indivizi care lucrează mult peste program în corporații ca sa-și plătească datoriile făcute pe zeci de ani la bănci.
Cea mai mare parte dintre cei cu averi mari îşi plasează banii în paradisuri fiscale, sustrăgându-se de la obligația civică de a plăti taxe, iar prin sărăcirea clasei de mijloc statul, lipsit de resurse, intră în colaps. Soluţia este, în afara celei extreme, războiul, de a se îndatora la organismele internaţionale de credit.


Cum s-a văzut din precedentele doua războaie mondiale, băncile prosperă chiar și în aceste situații dramatice.

Nu trebuie uitat că Federal Reserve, banca guvernamentală a SUA, care se substituie unei bănci naţionale, este o bancă privată. Cei care o deţin pot, în principiu, controla guvernul şi implicit Banca Mondială şi FMI, deci pot lua decizii care să aibă impact geopolitic. Ajungem atunci la principiul care a fost enunţat de fondatorul imperiului Rothschild, Mayer Amschel Bauer: “Give me control of a nation’s money and I care not who makes it’s laws” – Daţi-mi controlul banilor unei naţiuni şi nu mă mai interesează cine-i face legile.

Spectrul sărăcirii (crizei) despre care am amintit deja, ca şi spectrul războiului, sunt cele două prăpăstii între care se duce viaţa umanităţii în zilele noastre, supusă operației de mancurtizare și în care se induce metodic ideologia LGTB, încă din scoală sau, mai nou, din grădiniță.

Dan Tănăsescu 

 

Marian Rădulescu

Marius Mina

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s