Transformarea României în colonie sărăcită

nato1.jpg

Toţi conducătorii României care au fost la putere în ultimii 26 de ani au fost şi continuă să fie slugi ale americanilor şi Occidentului.

Cine plătește pentru onoarea nereperată a românilor, transformați în ultimii 27 ani de zile în piața de desfacere a țărilor din Occident, în cobaii companiilor farmaceutice și alimentare americane și europene și în forța de muncă ieftină, ca să nu spunem în iobagii exploatați pe nimic de către pricopsiții din Occident?
 
Cum rămîne cu transformarea industriei țării noastre într-un morman de fiare vechi, cu concesionarea pe doi lei a resurselor naturale, cu vinderea terenului agricol către străini, în general, cu falimentul total la care a fost supusă România, totul în numele ”valorilor occidentale”?
 
Cum rămîne cu statutul de colonie sărăcită în ultimul hal, cu haosul social, cu degradarea morală, cu dezastrul de proprorții epice la care a fost supusă România, încă din perioada pre-aderare și pînă în prezent, de boieri fanarioți ca slugile supuse și devotate ale Uniunii Europene și SUA?
 
Pădurile României puse la pămînt și în prezent de occidentalii cei civilizați, cine le aduce înapoi? Copilăria a generații întregi de copii români, crescuți fără părinții plecați să își cîștige existența pe meleaguri străine, cine o recuperează?
 
Cînd banca arădeana West Bank a fost preluată, în 2003, de italienii de la San Paolo, aproape toți angajații români au început să își descopere, peste noapte, simpatii pentru Italia și pentru limba italiană, nemaisalutîndu-se altfel decît cu ”buon giorno” și ”arrivederci”. Mai mult, unii dintre ei parcă și-au adus aminte că au și un bunic italian, sau măcar niște rude mai îndepărtate care o duc minunat în Italia.
 
La fel, cînd Banca Română Pentru Dezvoltare a fost cumpărată de francezii de la Societe Generale, în 1998, limba română nu s-a mai vorbit decît cu un subit accent rîrîit, iar cei care lucrau acolo și-au dat seama că făcuseră pînă atunci o mare eroare în viața lor, pentru că nu descoperiseră încă ce minunată este francofonia.
 
Nici nu mai trebuie spus că în Banca Agricolă s-a mîncat numai ștrudel cu mere, după ce austriecii de la Raiffeisen au devenit patroni și manageri, iar angajații români au făcut, în pură tradiție românească, toate eforturile din lume ca străinii să se simtă ca acasă. Asta ca să nu spunem că s-au călcat pe picoare să îi pupe în cur.
 
Astăzi, angajații români ai corporațiilor străine ies cu sutele de mii în stradă pentru a striga ”hoții” către un guvern care s-a angajat, măcar la nivel declarativ, să stopeze exportarea profiturilor și eludarea obligațiilor financiare către Statul român, pe care le practică marile grupuri internaționale.
 
În aceste condiții, cum să se formeze și să se dezvolte un partid cu adevărat patriot în România, care să lupte pentru interesele românilor și pentru mîndria de a fi stăpîni la ei acasă, peste propria țară?
 
Poate dacă vin străinii să ni-l facă…
Surse articol
1, http://www.invectiva.ro/lady-politicaca/si-cu-onoarea-nereperata-cum-ramine-bombonicule
2, http://www.invectiva.ro/social-bundy/iobagi-prosti-si-umili-iii

De ce se măresc prețurile ? LIBERALIZAREA PRETURILOR LA GAZE SI ENERGIE. Comandamentele Comisiei Europene catre PERIFERIA ROMÂNIA

?10513351_544357665696043_4966159008327664024_n

În 1990, s-a făcut liberalizarea preţurilor la bunurile de larg consum, adică, vezi Doamne, să nu mai stabilească statul preţurile şi să avem o piaţă liberă.

Dar cum poate fi liberă piaţa, dacă cumpărătorul nu poate negocia preţul cu vânzătorul. Când te duci la hypermarket poţi negocia preţul mărfurilor cu casiera?! Nu poţi! În calitate de client ai de ales între a accepta preţul impus de comerciant sau a muri de foame, pentru că toate magazinele au cam aceleaşi preţuri.

Şi uite aşa, chiar dacă se micşorează TVA preţul nu va scădea, pentru că marile corporații deja au mărit preţurile. 

Nu există economie de piaţă şi nu a existat niciodată. E o minciună. E o invenţie propagandistică.

Ar trebui să existe o lege care să interzică creşterea nejustificată apreţurilor.

Piaţa liberă nu a existat niciodată, dar sunt convins că proştii cred asta.
Liberalizare înseamnă că multinaţionalele au voie să pună ce preţuri vor ele. În România s-au făcut 3 liberalizări care ne-au nenorocit economia şi de care lumea nu a avut mare habar:

1. Liberalizarea preţurilor la produse în 1990 parcă.
2. Liberalizarea cursului de schimb şi naţionalizarea valutei, prin 1991-1992 de către Stolojan.
3. Liberalizarea pieţei de capital în 2004.

Toate astea combinate cu liberalizările la gaze şi energie electrică şi vânzarea băncilor de către Băsescu, au cedat controlul străinilor asupra capitalului şi implicit a economiei româneşti.

De liberalizat se liberalizează din 1990 încoace. Dacă era pe bune până acum s-ar fi terminat cu liberalizările. Dar aici nu e vorba de liberalizare, ci de scumpiri artificiale comandate politic.

Dan Tănăsescu 

http://dantanasescu.ro/2015/04/03/economia-de-piata-este-o-inselatorie.html

România este ţara din UE cea mai jegmănită de către Vest prin dubla invenţie de la Bruxelles a liberalizării preţurilor în energie şi a creşterii la o cincime a contribuţiei energiei regenerabile.

România are resurse energetice (spre deosebire de alte ţări din Est care nu au): nu numai că acestea au fost preluate în exploatare de către companii străine (cu valoarea adăugată în contul acestora şi nu al României), dar, prin obligarea desfacerii lor nu la preţuri legate de costurile interne, ci la preţurile practicate pe piaţa UE, României de fapt i se interzice dreptul de a-şi folosi resursele proprii pentru impulsionarea întârziatei sale dezvoltări.

Romanii “rabdatori” platesc deja energia electrica DUBLU fata de ceilalti europeni, dupa puterea de cumparare.

Europa vrea egalitate doar în acte: României i se cer condiţii pe care statele mari din Occident nu le respectă. La zece ani de la aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană (UE), aceasta se transformă tot mai mult într-o frână la adresa dezvoltării, pe măsură ce birocraţii de la Bruxelles impun condiţii dure în numele “pieţei unice”, însă când e vorba despre decizia de pe urma cărora România ar beneficia, se caută nod în papură.

De la liberalizarea preţurilor la electricitate şi gaze şi capitalizarea CEC până la ajutorul de stat acordat Oltchim sau legislaţia care ar proteja clienţii băncilor de abuzurile acestora, Europa a închis ochii atunci când statele vestice au acţionat similar, dar s-a zbârlit la autorităţile de la Bucureşti atunci când aceasta dorea să implementeze modele asemănătoare.

Privatizarea companiilor profitabile

În ultimii ani, aproape la fiecare vizită a delegaţiei Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi Comisiei Europene (CE), reprezentanţii acestor instituţii au cerut privatizarea ultimelor trei distribuţii de energie rămase în proprietatea statului prin Electrica.

Liberalizarea preţurilor la electricitate şi gaze naturale reprezintă un alt exemplu. După ce în anii 2007-2008 Comisia Europeană transmitea că liberalizarea nu este neapărat necesară atât timp cât acestea nu sunt vândute sub costurile de producţie, FMI şi CE au impus liberalizarea în acordul cu ţara noastră.

Nota

Iata, pe de o parte, sinteza si recapitularea unor simple fapte economice, puse in contextul lor real. Da, iata ca suntem, din pacate, din pacatele noastre ca popor, o biata colonie batjocorita si terfelita, primita in Uniunea Europeana – dupa alti ani de servilisme si injosiri politico-economice (si nu numai) nepermise – doar pentru ca poate sa reprezinte o extrem de prolifica si docila vaca de muls pentru toti “grasii pamantului”. Acum devine o EVIDENTA pe care doar obedientii interesati, orbii cu mintea si fanaticii incurabili se fac a nu o vedea, preferand minciunile confortabile si tradarile de constiinta: ne-au facut membri doar cu numele, doar pentru ca Romania sa aiba fata de stapanii aroganti de la Bruxelles (inlantuiti in Troica cu cei de la Washington) un sir nesfarsit de obligatii autonimicitoare: mai intai ca sa poata cotiza substantial la bugetul UE, dar fara a primi nimic in schimb (sub masca incapacitatii de a le accesa fondurile) si a putea fi silita mai abitir sa vanda tot, dar absolut tot ce a mai ramas valoros si profitabil in tara, ajungandu-se deja inclusiv la probleme teritoriale, dupa ce se vor fi lichidat cele economice. Nu e nimic mai limpede acum ca suntem niste membri nici macar second hand, ci de mana a saptea si de lumea a treia ai UE, cei mai prosti si servili cobai, ploconindu-ne umil in fata Barosilor pentru a le cere dreptul de a respira si exultand fericiti, ca niste copii bolnavi de cretinism atunci cand ni se face, de pilda, “favorul” de a ne debloca niste firimituri de fonduri, tot de ei blocate.

Pe mine însă mă “îngrijorează” mai mult ceea ce se petrece “în capul nostru” – să acceptăm un asemenea tratament de tip colonial, cu care, se pare, ne-am obişnuit.

Cred că e timpul să ne trezim!

Obedienta, lasitatea, tradarea si oportunismul sunt astazi sporturile nationale cele mai practicate, pe scara cea mai larga posibil si tocmai de aceea am ajuns astazi aici.